Mediocritate versus Excelenţă

Valentin David-Izvernar

 

Apoc 3:15-16 – “Stiu faptele tale: ca nu esti nici rece, nici in clocot. O daca ai fi rece sau in clocot! Dar fiindca esti caldicel, nici rece, nici in clocot, am sa te vars din gura Mea”

Cati dintre noi ne-am gandit la aceste cuvinte interiorizand faptul ca Biblia condamna una dintre stari (mediocritatea) si o incurajeaza pe cealalta (excelenta).Petre Tutea spunea:”Am dorit dintotdeauna să fac o teză de doctorat cu tema “Aflarea în treabă ca metodă de lucru la români.” …Mare pacat ca nu a facut-o, mi-as fi dorit sa o citesc… Dar nu pentru a ma afla in treaba mi-am propus sa ma aplec asupra subiectului cu tema enuntata in titlu, ci faptul ca ma simt oarecum responsabil de starea care incearca sa se instaleze si in biserica noastra odata ce a cuprins o mare parte a societatii romanesti. Mediocritatea devine incet, incet o boala care nu se ia dar se intinde.

 

Ce inseamna mediocru?

Potrivit dicţionarului, „mediocru” este cel care care se află între două limite extreme, mijlociu, potrivit, care nu iese din comun, nu se evidenţiază prin nimic, modest, banal. Etimologic, cuvântul provine din latina veche, „medio” însemnând mijlociu şi „ocris” munţi, pietre cu aceeaşi înălţime. Din cele mai vechi timpuri, teama oamenilor de a nu deveni mediocri, de a nu se confunda cu turma sau cu nimicul a fost cea care i-a împins înainte, a fost motorul progresului omenirii.

 

Mediocritatea justificată – onorabilă

“Mediocritatea este o stare onorabilă, este starea obişnuită a celor mai mulţi oameni” – spune Al. Philippide. De regula, adjectivul “mediocru” este considerat ca fiind peiorativ, jignitor; de fapt, inseamna “mijlociu”, “de mijloc”. La orice popor, in orice societate marea majoritate nu are o valoare deosebita, ci inclinatii, aptitudini obisnuite si isi vede cinstit, cu harnicie de munca sa. Numarul mare de oameni cu calitati obisnuite, sunt de un mare folos, servesc statul si imbina utilul cu placutul, cum ar fi aptitudinile pentru comert, meseriile etc.” (“Caracterele”). Atunci, de unde vine dispretul pentru mediocritate? Din pacate, insa, sunt destui mediocri care nu-si cunosc limitele si se cred in stare a urca chiar pe scara valorilor; si atunci cand acestia nu-si mai recunosc calitatea lor mijlocie si se cred talente, valori, vrand cu orice pret – si unii chiar ajung pe pozitii cu mult mai inalte decat le-ar ingadui “statura” lor –mediocritatea devine un cusur si capata un sens peiorativ. Cati mediocri nu se falesc cu multimea diplomelor obtinute prin achizitie?!

Cati mediocri in sens peiorativ nu ocupa bancile universitatilor si mai grav cati dintre acestia devin absolventi de universitati de medicina sau universitati teologice.?! Asa ajungem sa amintim inevitabil si despre:

Mediocritatea nejustificată – care din pacate e o stare de confort incolor, teama de a intreprinde ceva care ar putea o fi iesire dintr-un ritm care nu tinde spre nicaieri. Mediocrul e, căldicelul din Apocalipsa. Cel care nu e nici rece, nici cald si care se simte bine asa. Nu are sau si-a taiat singur aripile, si nu are nici entuziasm pentru înalţimi, nici complexe pentru că s-ar târî ca şarpele. E prieten cu inerţia si îi face jocul cu fidelitate. Când încearcă să scape de inerţie nu-i merge. Dar de obicei nici nu încearcă. Se mulţumeşte cu puţin şi parcă ar face anume efortul de a nu produce şi a nu se angaja în ceva semnificativ. E victima comodităţii si a refuzului stărilor ieşite din comun. Uneori poate fi bine, pentru unii, dar de obicei aceasta înseamna plafonare.

În Sfânta Scriptură, ni se spune că faptele „căldicele” nu sunt folositoare. „Am să te vărs din gura mea!” scrie în Apocalipsa, „pentru că eşti căldicel, adică nici rece nici în clocot”. Diferenţa între a fi „bun” şi „expert” sau „excelent” este diferenţa între „apa călduţă” şi abur. Ce te faci cand mediocritatea ajunge a fi considerată de cei din jurul tău o calitate si te afectează implicit. Când te vezi înconjurat de oameni care se ghidează în viaţă dupa premiza “lasă că merge şi asa” sau “altul moare şi-aşa n-are”. În astfel de cazuri am găsit ca mod de raportare la astfel de situaţii invitatia la EXCELENŢĂ.
Va provoc, deci, la promovarea excelenţei, a clocotului, a aburului si sa apreciem valoarea (sistemul de valori) Sfintei Scripturi bazat pe adevar si renuntând la intrigi. Istoria bisericii noastre ne obligă la atitudine. Iadul e paradisul mediocrilor. Ei sunt acolo în apele lor. Dumnezeu nu-i poate primi. Dumnezeu primeşte personalităţi-oameni de atitudine. Contează să lupţi pentru fiecare piesă din identitatea ta şi să nu o laşi să se camufleze in “şmecherii de România”.

 

 

© 2016 - Biserica Baptistă Nr.1 "Maranata" - Moldova Nouă
Wordpress Themes
Scroll to Top