Ziua Mulţumirii

Pastor Andrei S. Bulzan

 

Încã din copilãrie, suntem învãţaţi sã mulţumim. Fiecare pãrinte se bucurãsã-şi vadã copilul mulţumitor, plin de apreciere pentru hranã, îmbrãcãminte, cadouri… şi aceastã atitudine a inimii este de apreciat la orice vârstã, nu doar în tinerete. Cu toate acestea, pe cum ne maturizãm, este important sã întelegem tot mai mult ce stã în spatele unui „mulţumesc frumos!” Iatã doar câteva afirmaţii şi mai apoi câteva întrebãri aplicative inspirate din Scriptura:

  • A fi mulţumitor nu depinde de cât de multe lucruri ai, ci este o atitudine a inimii. Astfel, mulţumirea poate avea o cauzã exterioarã, dar întotdeauna va avea şi o cauzã interioarã. Proverbe 15:15 „Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulţumitã are un ospãţ necurmat.”Te invit sã îţi examinezi propria inimã şi sã te întrebi dacã eşti o persoanã mulţumitoare. Ai câştigat acea perspectivã corectã asupra vieţii în care sã crezi cã „o moştenire plãcutã ţi-a cãzut la sorţ” (Psalmul 16:6). Crezi cã Dumnezeu este Cel ce stãpâneşte peste circumstanţele tale şi cã planul Lui pentru viaţa ta este unul bun? Crezi cã Tatãl tãu din ceruri îţi dã daruri bune prin care sã te desãvârşească ?
  • În Luca 17:11-19 se prezintã o naraţiune interesantã a vindecãrii a zece leproşi. Este o naraţiune despre credinţã, puterea lui Dumnezeu, împlinirea fiecãrei pãrţi din Legea datã de Însuşi Dumnezeu, dar mai ales despre mulţumire. Doar unuldintre cei zece leproşi vindecati se întoarce la Domnul Isus sã mulţumeascã şi sã Îi aducã lauda cuvenitã. Ştiu cã este la îndemânã sã-i criticãm pe cei nouã leproşi nemulţumitori dar astãzi îţi propun altceva, sã realizezi alãturi de mine cã de multe ori (poate chiar proporţia de 9 din 10 este sugestivã) uitãm sã mulţumim lui Dumnezeu pentru ceea ce primim. La fel ca acei leproşi vindecaţi, ne continuãm drumul, poate chiar împlinim instrucţiunile date de Domnul, dar uitãm sã mulţumim pentru vindecare. Te invit din nou sã îţi examinezi viaţa şi sã te întrebi dacã nu cumva ai uitat sã mulţumeşti Domnului care te vindecã, te susţine cu viaţa izvorâtã din El, îţi dã resursele necesare maturizãrii tale. Tu îţi cunoşti cererile şi rãspunsurile primite. Ai uitat să mulţumeşti ?
  • Am mai vãzut în Scripturã o atitudine care alungã mulţumirea din inimã: atitudinea celui care crede cã i se cuvine un anumit dar. Astfel, în Luca 7:36-50 ne este prezentat un episod din viaţa Domnului Isus în care stã la masã în casa unui Fariseu în timp ce o femeie pãcãtoasã Îi spalã picioarele cu lacrimi, Îi şterge picioarele cu pãrul ei, Îi sãrutã picioarele şi le unge cu mir. Fariseul nu realiza harul ce i se fãcea, i se pãrea normal sã-L trateze pe Domnul Isus ca pe oricare altul (sau chiar mult mai prejos decât ar fi tratat un oaspete de mare rang). Cel care pretinde, cel cãruia i se pare normal sã primeascã un dar aparte, cel care a uitat emoţia primirii cadoului, acel om şi-a pierdut inima mulţumitoare. Existã vreun domeniu aparte în care simţi cã Dumnezeu te avertizeazã fiindcã te-ai obişnuit cu darul, poate chiar ai ajuns sã îl pretinzi ?
  • Lipsa recunoştinţei este una dintre trãsãturile deosebit de respingãtoare întâlnite între oameni. Asta fiindcã existã o apropiere care se poate produce între cel ce dã un dar şi cel ce primeşte cu recunoştinţã acel dar. Dacã existã multumire, se întãreşte relaţia. Dacã nu existã mulţumire, rana produsã aduce înstrãinare între cei doi. Recunoştinta zideşte relaţiile! În 1Samuel 1:2 ni se prezintã durerea Anei, rugãciunea ei, şi rãspunsul binecuvântat pe care-l primeşte. Dar naraţiunea nu se opreşte aici ci ne aratã exuberanţa mulţumirii Anei şi felul în care ea întoarce darul în slujba Celui ce l-a dat. Astfel ni se prezintã o relaţie care a crescut mult prin intermediul unui dar şi al recunoştinţei celei ce l-a primit. În alte situaţii, datoritã lipsei de mulţumire, sau din cauza mândriei celui ajutat (şi uneori din cauza mândriei celui ce ajutã cu interes) relaţia se rãceşte şi se frânge. Gândeşte-te dacã nu cumva ai putea sã te apropii de cel ce te-a ajutat. Întreabã-te dacã nu ai putea, din recunoştinţã sã ajuţi şi tu cu ceea ce ai la dispoziţie. Nu risipi potenţialul acesta de creştere în relaţie !

Dragã frate şi sorã, recunoştinta este o atitudine sãnãtoasã pentru sufletele noastre. O atitudine care ne poate apropia. O atitudine care aduce cinste lui Dumnezeu. O atitudine care izvorãşte din inimã. De aceea, pãzeşte-ţi inima! Nu o lãsa sã se rãceascã, sã devinã mândrã, sã pretindã de la alţii. Gândeşte mai bine cui sã mulţumeşti, cum sã mulţumeşti, şi ce sã faci ca sã aduci bucurie altora. Începe chiar acum prin a te ruga pentru cei ce te-au ajutat şi pentru cei pe care vrei sã
îi ajuţi. Domnul care vede în ascuns va fi onorat şi va şi rãsplãti la momentul potrivit.

 

Tags: , , , , , ,

© 2016 - Biserica Baptistă Nr.1 "Maranata" - Moldova Nouă
Wordpress Themes
Scroll to Top