Archive for November, 2011

Trăiri de Noiembrie

Valentin David-Izvernar

 

Psalm 130:1 “Din fundul adâncului te chem., Doamne”

Ca nici o altă lună, noiembrie ne aminteşte în mod dureros de sfârşitul oricăreri forme de viaţă şi de limitarea existenţei noastre. Rareori simţim atât de intens pierderea luminii şi trecerea spre lunile moarte de iarnă.
Tot ce era strălucitor şi luminos este acum înlocuit de un cenuşiu apăsător. Natura care moare, frigul vântul şi umiditatea, trecerea la ora de iarnă, participă la zilele deprimant de posomorâte ale unui noiembrie adesea
insuportabil. In acest vartej de apăsare şi goliciune sufletească adesea ies la iveală temeri ascunse. Amintirea unor răni sau amărăciuni crezute demult cicatrizate, sentimentul vinovăţiei sau cioburile relaţiilor frânte se ridică în faţa privirii noastre şi produc asupra persoanei supuse atacului un crescendo de sentimente. Este ca şi cum în aceste zile de noiembrie care par a fi nesfârşite, pământul şi omul pătrund pe un tărâm al melancoliei şi al lacrimilor.

Mulţi oameni cred că pentru ei soarele a apus. Adesea ni se pare că Dumnezeu s-a retras din viaţa noastră, ne-a întors spatele şi şi-a ascuns faţa. În adâncul nostru începem să îngheţăm. Există însă ajutor! Dragostea lui
Dumnezeu este ca soarele care este acoperit doar temporar de nori. În spatele perdelei de nori, soarele străluceşte ca întotdeauna garantându-ne astfel în continuare viaţa.

Aşa cum tot ce este viu – fie om, animal sau plantă -ar muri fără căldura si energia soarelui, tot aşa şi o persoană se distruge dacă sufletul său este împiedicat dintr-un motiv sau altul să primească dragostea lui Dumnezeu. Tocmai pentru a vă face de cunoscut dragostea şi disponibilitatea la iertare a lui Dumnezeu în această lună a fiecărui an obişnuim să organizăm servicii speciale de evanghelizare adresate unor astfel de oameni şi nu numai.

Despre oameni aflaţi în adâncul strâmtorării, în situaţii problematice şi plini de durere din cauza sufletului flămând după un Dumnezeu care este gata să ajute şi să iubească, vorbeşte Psalmul 130 : “Din fundul adancului te chem, Doamne”. Acest Psalm se referă cu precădere la abisurile din viaţa unui om care pot fi următoarele:

• Vinovăţia apăsătoare (păcatul sau o povară financiară)
• Constrângerea patimilor
• O boală gravă sufletească sau trupească
• Teama sau atacurile de panică
• Singurătatea
• Deznădejdea morţii (unei persoane iubite)

Există circumstanţe în care ajutorul omenesc nu mai este suficient, el devenind chiar complet inutil. Cât de tare ne amintesc toate aceste situaţii de ceea ce spune Psalmul 69:2

“Mă afund în noroi şi nu mă pot ţine; am căzut în prăpastie şi dau apele peste mine.”

Din astfel de situaţii atunci când este chemat, Dumnezeu prinde mâna omului care este cuprins de valurile pieirii, şi-l trage afară (vezi cazul lui Petru pe mare). Psalmul 40:2 confirmă faptul că el acţionează:

“M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă şi mi-a întărit paşii.”

Numai Dumnezeu poate îndepărta norii negrii, care doar acoperă, doar întunecă soarele dragostei Sale, fără a-l stinge. El vrea sa fie salvatorul vieţii noastre prin mâinile Sale străpunse pe cruce pentru noi.
Nu vrei să experimentezi şi tu o astfel de putere salvatoare?

© 2016 - Biserica Baptistă Nr.1 "Maranata" - Moldova Nouă
Wordpress Themes
Scroll to Top