Archive for May 4th, 2015

Despre Academia Îngerașilor

Academia-Ingerasilor

„Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, și când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.”

Pentru că educația este o condiție de bază a succesului individual, dar și al comunității, cred că toți copiii merită șansa de a deveni adulți educați și membri activi ai societații, indiferent de mediul în care s-au născut, de confesiune sau de etnie. Odată cu nașterea, creșterea și dezvoltarea copiilor, aceștia încep să întâmpine greutăți, încercări, drumuri stâncoase și câteodată ocolitoare, iar pentru a depăși aceste obstacole, atât copiii, cât și noi, adulții, avem nevoie de rețeta succesului care nu este alta decât: „Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6)

Cel mai minunat lucru este să-ți crești copilul cu frică de Dumnezeu, să-l ajuți să-L cunoască și să-L iubescă pe Dumnezeu. Este minunat să știi că primele cuvinte rostite de copilul tău sunt rugăciuni dintr-o inimă curată și sinceră înaintea lui Dumnezeu și nu injurii sau alte vulgarități. Foarte important este ca încă din anii copilăriei, „cei șapte ani de-acasă”, să-i învățăm pe copii adevărurile absolute ale lui Dumnezeu. Aceste adevăruri vor clădi în copii un caracter sănătos, care va fi de folos societății și lui Dumnezeu: „Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, și când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” (Proverbe 22:6).

Conștientă de lucrarea la care Dumnezeu m-a chemat și totodata de realitatea în care trăim, am decis să slujesc Domnului în acest Centru Educațional Creștin „Academia Îngerașilor”. Dumnezeu a pus în mine gândul că trebuie să îndrum copiii să-L caute pe Domnul „câtă vreme se poate găsi” (Isaia 55:6). Știam că acest lucru nu va fi întotdeauna ușor, chiar Isus atenționându-ne prin apostolul Ioan (16:33) că în lume vom avea necazuri, dar Dumnezeu are grijă ca de fiecare dată când ne aflăm în impas, El să vină în ajutorul nostru. De această dată mi-a vorbit astfel: „Pot totul în Hristos care mă întărește” (Filipeni 4:13) și atunci am știut că mâna Lui mă va păzi și mă va ocroti în orice vreme.

Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru acest loc de muncă minunat, pentru oamenii dedicați Lui cu care lucrez, pentru copiii din acest centru și nu în ultimul rând, pentru părinții copiilor. Dumnezeu mi-a arătat că merită să muncesc din toată inima pentru El, pentru că în viața copiilor și chiar a părinților se produc schimbări continuu. Încă de la începutul anului școlar, unii am învățat, alții ne-am reamintit că Dumnezeu a creat lumea cu tot ce este pe ea, ne-a creat pe noi și tot ceea ce noi avem nevoie și de aceea am organizat „Zilele mulțumirii” în care am mulțumit cu toții prin activități și prin rugăciuni pentru părinții noștri, pentru sănătate, pentru hrană și pentru toate binecuvântările primite. De Crăciun, copiii au înțeles adevărata semnificație a sărbătorii, au înțeles că Domnul Isus ne iubește atât de mult încât s-a născut și a luat trup de om pentru fiecare dintre noi ca în final, de sărbătorile pascale, să moară pentru păcatele noastre iar mai apoi să învieze.

educator Lorena Crenicean

educator Lorena Crenicean

În preajma sărbătorilor pascale, într-o zi, la grădiniță a venit o mamă a unei fete care mi-a spus că, ajungând fetița acasă la sfârșitul programului grădiniței, i-a spus mamei să ii spargă nuci. Mama, neavând nici un ciocan pe langă ea, a ales să spargă nucile în palme. A spart câteva nuci și apoi s-a lovit în palmă, i-a curs puțin sânge și i-a spus fetiței:

„Vezi, din cauza ta mi-am spart palma și acum îmi curge sânge!” La care fetița, având o vârstă atât de fragedă (4 ani) dar totuși o gândire rațională, i-a răspuns mamei: „Dar de ce te plângi așa? Domnul Isus a murit pe cruce răstignit pentru noi și a avut cuie și în mâini și în picioare și nu s-a mai plâns! Înseamnă că El ne-a iubit mai mult… ”

Așadar, este important să știm ce semănăm în inima copiilor ca să știm mai târziu ce vom culege. Semănați binecuvântări și binecuvântări veți culege!

 

 

Marta și Moartea – O Neînțelegere de Termeni!

pastor Daniel Brânzei

Invierea-lui-Lazar

 

Avem mari probleme de comunicare cu Dumnezeu sau … El are mari probleme de comunicare cu noi … Nu știu cum ar fi mai corect spus. Judecați și dumneavoastră. Am să iau drept exemplu o încercare nereușită de dialog între Fiul lui Dumnezeu venit în lumea noastră și Marta, una din semenele noastre.

În Ioan 11, după ce intenționat l-a așteptat pe Lazăr să moară, Domnul Isus se duce să-l readucă la viață. Învățătorul este întâmpinat de două surori care-i reproșează același lucru: ,,Dacă ai fi fost aici n-ar fi murit fratele nostru“.
,,Marta a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! Dar şi acum, ştiu că orice vei cere de la Dumnezeu Îţi va da Dumnezeu.”

Isus i-a zis: „Fratele tău va învia.”
„Ştiu”, I-a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi.”

Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?”
„Da, Doamne”, I-a zis ea, „cred că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.” (Ioan 11:21-27)

Nu e de mirare că Marta nu i-a dat un răspuns direct Domnului Isus. Afirmația Lui i s-a părut prea șocantă, prea mare. Marta preferă un răspuns evaziv, refugiindu-și lipsa de pricepere în credința nestrămutată că ,,El este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume“. Treceți și acest episod în suita neînțelegerilor dintre Domnul Isus și ascultătorii Lui de atunci și de acum. Esența nepotrivirii este sensul în care noi folosim termenii noștri în realitatea Lui și felul în care El folosește termenii Lui în realitatea noastră.

,,Da, Doamne, cred!“ a zis atunci Marta. Și totuși … de două mii de ani murim! Murim bătrâni și murim tineri, murim în toate denominațiile creștine, murim în toate felurile, de boală, în accidente, în crime și asasinate, în morți năpraznice sau ,,de moarte bună“. Murim, murim și iar murim … Cu miile, cu zecile de mii anual, cu sutele de mii, cu milioanele în cele douăzeci de secole scurse de atunci. Murim toți, murim pe rând, murim fiecare … Ne mor părinții, ne mor frații, ne mor soții sau soțiile, și ce-i și mai tragic, ne mor copiii.

Nu este deci de mirare că, luate la ,,face value“, la valoarea sensului lor imediat, cuvintele Domnului Isus au tulburat-o pe Marta și i-au dau pe față limitele credinței ei.

,,Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?”

1. Afirmața pare a proclama venirea imediată a împărăției milenare. Lazăr af fi fost astfel ,,ultimul“ care ar fi gustat moartea, urmând ca de-acum înainte ,,oricine crede în El să nu mai moară niciodată“. Marta se clatină la vestea aceasta. Și alături de ea ne clătinăm și noi. Ne clătinăm pentru că, în termenii noștri, cuvintele Domnului n-au fost adevărate. Nu este adevărat că ,,oricine crede în El“ nu mai moare. A murit până la urmă și Lazăr, cel readus temporar la viață. A murit apostolul Iacov, în chiar primele capitole ale Faptelor Apostolilor. A murit Pavel. Au murit și Petru și Ioan. Au murit toți apostolii și rând pe rând toate personajele cu care ne-am întâlnit pe paginile Noului Testament. Să fi însemnat aceasta că niciunul dintre ei ,,n-au crezut“ cu adevărat în Domnul Isus?

,,Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?”

2. Rostită în contextul morții și învierii lui Lazăr, afirmația stupefiantă a Domnului Isus trebuie pătrunsă în termenii lucrării Lui mesianice. Domnul Isus era Fiul lui Dumnezeu coborât din sferele cerești ca să trăiască vremelnic printre oameni. Prin lucrarea Lui, Dumnezeu a refăcut legătura dintre Creator și creatură, ruptă în clipa în care Eva și Adam au mâncat din pomul oprit. Cei dintâi oameni ,,au murit“, deși au continuat să trăiască. Existența lor a fost ruptă din părtășia dătătoare de viață cu Dumnezeu.

La acestă ,,moarte“ s-a referit Domnul Isus când i-a vorbit lui Marta. Prin moartea și învierea lui Christos, pedeapsa pentru păcatul omenirii a fost ispășită și Creatorul Își poate chema creaturile la părtășia dintrunceput. În mod similar și simetric, ,,cei ce cred în Christos ,,trăiesc“ de-acum chiar dacă majoritatea vor trece prin ,,moartea fizică“. Viața spirituală primită prin reluarea părtășiei cu Dumnezeu continuă indiferent dacă, folosind terminologia lansată de apostolul Pavel, suntem ,,în trup sau fără trup“ (2 Cor. 12:2).

Pentru noi, moartea trebuie să fie o continuare a vieții fizice. Aceasta este ,,realitatea noastră“. Pentru Domnul Isus, Învățătorul nostru, moartea este starea de despărțire de Dumnezeu, iar viața este reluarea părtășiei divine. Aceasta este ,,realitatea Lui“.

Când vorbim despre moarte, noi numărăm drumurile făcute la cimitir ca să punem în pământ trupurile neînsuflețite. Când Domnul Isus vorbește despre moarte, El suferă pentru prăpastia săpată între Dumnezeu și sufletele oamenilor și sărbătorește reușita reparației necesare pe care a venit să o facă.

Când vorbim despre viață, noi ne gândim ,,să mâncăm și să bem“ într-o perspectivă mioapă, redusă la existența terestră. Aceasta este ,,realitatea noastră“. Când Domnul Isus vorbește espre viață, El o face în perspectiva existenței eterne, în care putem fi alături de Dumnezeu sau îndepărtați de El în separarea definitivă a chinului și a ,,întunerecului de afară“. Aceasta este ,,realitatea Lui“.

În sensul Lui, în realitatea Lui, afirmația Sa ,,nu va muri niciodată“ nu este o minciună, ci este cu totul și cu totul adevărată. Cine se întoarce la Dumnezeu prin credința în Domnul Isus (acel ,,cine crede în Mine“) intră într-o relație nouă cu Dumnezeu pe care nu o va mai pierde niciodată.

Nu ne mai rămâne decât să ne confruntăm ca și Marta, cu limitele și cu tăria propriei noastre credințe:
,,Crezi tu lucrul acesta?“

© 2016 - Biserica Baptistă Nr.1 "Maranata" - Moldova Nouă
Wordpress Themes
Scroll to Top