cipro dosage for uti treatment

Pogorârea Duhului Sfânt

pastor Sabin Varan

Pogorarea-Duhului-Sfant

 

„Mângăietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăța toate lucrurile și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” Ioan 14:26

Sfânta Scriptură ne prezintă modelul divin cu privire la sărbătoare și sărbătorire. Vechiul Testament în mod special pune înaintea noastră un număr de sărbători la care poporul lui Dumnezeu, Israel era chemat să participe. O zi sau mai multe erau puse deoparte, sfințite și cuprindeau o paletă întreagă de stări și manifestări exterioare concrete diferite: închinare, aducere aminte, încetarea lucrului, aducerea de jertfe, bucurie, comuniune și întristare. Chiar dacă multe din sărbătorile lui Israel coincid cu sărbători păgâne este important să știm că ele nu își au originea în ritualurile anotimpurilor religiilor Orientului Apropiat antic, unde sărbătorile sunt asociate cu zeii panteonului care sărbătoresc și mănâncă împreună cu oamenii.

Sărbătorile Domnului așa cum erau numite de către poporul evreu se deosebesc de cele ale religiilor păgâne prin origine, scop și conținut. În sărbătoarea la care poporul participa, atât comunitar cât și individual omul nu numai că Îl recunoștea pe Dumnezeu ca și Cel care este suveran și care poartă de gijă, însă își amintea și de favoarea nemeritată și de puterea supranatural expimată față de un popor ales pe care l-a eliberat din robie prin intervenție directă și personală. Astfel înțelegem că centralitatea sărbătorii era data de prezența și cinstirea lui Dumnezeu. Bucuria exprimată era din inimă, iar răspunsul participantului era contemplarea lui Dumnezeu, aducerea aminte a lucrărilor Sale și închinarea. Erau de-asemenea implicate recunoașterea păcatului și devoțiunea față de legea lui Dumnezeu (Exod 13:9), iar jertfele aduse exprimau îndurarea lui Dumnezeu, iertarea și împăcarea cu Dumnezeu (Levitic 17:11, Numeri 28:22). Abținerea și neparticiparea de la această sărbătoare pentru evreu era o mare pierdere și o lipsă de privilegii (Numeri 9:7).

Biserica Domnului astăzi, trupul lui Cristos și poporul lui Dumnezeu este chemat și invitat de Dumnezeu la sărbătoare. Și azi sărbătorile pe care noi ca și Biserică le celebrăm scot în evidență importanța apropierii de Dumnezeu și se deosebesc de toate celelalte sărbători chiar și din „creștinismul tradițional” și chiar purtând aceeași dată calendaristică, prin originea, conținutul și scopul lor.

Ce sărbătorim ca Biserică a Domnului la a cinzecea zi după învierea Mântuitorului nostru Isus Cristos și cum ar trebui să o facem?

Este important să știm ce sărbătorim și chiar să ne exprimăm corect cu privire la ceea ce practicăm. Noi ca și creștini nu sărbătorim RUSALIILE. Sărbătoarea rusaliilor este o străveche sărbătoare preluată de geto-daci din mitologia romană. La romani Rosalia – sărbătoarea trandafirilor – era o zi închinată cultului morților, în care pentru sufletele celor dispăruți se aduceau ofrande: alimente și trandafiri pentru a le pomeni și mai ales pentru a li se oferi odihnă. La români rosalcele sunt spirite personificate în personaje feminine frumoase, capricioase și răzbunătoare care locuiesc în văzduh și în pădure. Sunt de fapt sufletele fetelor moarte ale lui Rusalim Împărat. Ca să nu fie pedepsiți aspru oamenii trebuie să țină sărbătoarea. Atunci nu se lucrează și fiecare trebuie să fie atent să nu facă vre-un rău. Pentru a fi determinate să plece trebuie să se împartă pomeni abundente moșilor de vară, pomeni date în deosebi în vase de lut speciale folosite numai cu această ocazie. Prin incantații speciale și folosiți fiind călușarii și jocul lor aceste spirite trebuie și pot fi determinate să plece.

Un alt aspect important de care trebuie să ținem cont este că noi nu sărbătorin cinzecimea. Pogorârea Duhului Sfânt a coincis cu sărbătoarea evreiască a Cincizecimii. Sărbătoarea Cincizecimii încheia ciclul sărbătorilor de primăvară. Toate sărbătorile poporului Israel purtau o umbră a lucrării pe care avea să o facă Domnul Isus. Prinderea şi răstignirea Domnului Isus a coincis cu începutul sărbătoarii Paştilor, când evreii sărbătoreau ieşirea din robia Egiptului (Luca 22:1-23). Prin moartea Lui am fost şi noi, eliberaţi din robia păcatului(Romani 6:6). Învierea Lui a coincis cu sărbătoarea primelor roade, care se sărbătorea în prima zi a săptămânii care urma după începutul secerişului. Domnul Isus este pârga, primul rod al celor adormiţi, adică a celor înviaţi într-un trup nou, nemuritor (1 Corinteni 15:20). Pogorârea Duhului Sfânt a coincis cu sărbătoarea Cincizecimii când se sărbătoarea recolta de primăvară. Despre felul cum trebuia sărbătorită această sărbătoare a Cinzecimii Scriptura ne pune la dispoziție detalii (Levitic 23:15-22).

Învățătura biblică cu privire la sărbătoarea în care vom intra este clară și profundă în acealși timp. Noi sărbătorim, a opta Duminică după înviere sau la cinzeci de zile după învierea Domnului Isus și la 10 zile după înălțarea Sa la ceruri, Pogorârea Duhului Sfânt, a trei persoană a Sfintei Treimi venită la noi să fie cu noi și în noi, pentru a nu fi lăsați orfani și singuri și fără asistență divină permanentă.

Cum ar trebuie să venim în sărbătoarea Domnului după ce am înțeles ce sărbătorim?

Plini de bucurie, cu inimile spălate și curățite în jertfa lui Cristos și cu așteptarea și disponibilitatea sinceră ca Dumnezeu să ne vorbească, să ne cerceteze și să ne locuiască prin Duhului Sfânt pe care Tatăl și Fiul ni L-au trimis să ne mângâie, să ne călăuzească, să ne învețe și să ne aducă aminte tot ce ne-a învățat Domnul Isus.

Tags: , , , , , , , ,

© 2016 - Biserica Baptistă Nr.1 "Maranata" - Moldova Nouă
Wordpress Themes
Scroll to Top