Archive for 2015

Triumful Unei Miraculoase Învieri

 pastor Sabin Varan

Triumful-Unei-Invieri-Miraculoase

Învierea Domnului Isus Cristos rămâne în creștinism și de altfel în întreaga istorie a lumii sărbătoarea cu cele mai profunde semnificații și care ne vorbește despre relația dintre Dumnezeu, existența Lui și rasa umană.

Învierea Domnului este un eveniment copleşitor pentru orice om, un miracol care s-a petrecut acum două mii de ani, dar care continuă să fascineze întreaga făptura umană și astăzi. Este o realitate care se transmite din generaţie în generaţie, de la un secol la altul ca un izvor dătător de apă vie. Întruparea şi învierea Fiului lui Dumnezeu sunt două realități fundamentale pentru viaţa oricărui om, pentru că reprezintă începutul şi temeiul mântuirii noastre. Suntem neputincioşi să cuprindem în cuvinte şi cu raţiunea minunea în sine a învierii, fiindcă depăşeşte posibilităţile noastre de înţelegere.

Sunt multe învățături care pot fi subliniate atunci când vorbim despre învierea Domnului Isus. Una dintre acestea, la care doresc să fac referire în cele ce urmează este cea prin care Biblia ne prezintă că învierea Domnului Isus este o mare biruință, un mare triumf. Toată trăirea, propovăduirea și lucrarea Domnului Isus a fost testată, chiar supusă la test intenționat, marele și cutremurătorul test al suferinței, iar învierea confirmă veridicitatea mesajului și victoria obținută de Domnul Isus Cristos.

Nu se poate vorbi despre triumf fără să acceptăm că implicit a fost vorba despre un mare război care s-a desfășurat înaintea forțelor întunericului între Dumnezeu, dreptatea, sfințenia Sa și Cristos care a acceptat să fie trimis să reprezinte rasa umană cu toate fărădelegile ei, cu care mai apoi s-a încărcat și identificat purtându-le. Neprihănirea și sacrificiul de sine a lui Cristos au fost armele cu care a fost câștigat războiului. A fost un război totalmente anacronic. Cu toate că a avut toate „condimentele” necesare: uneltiri nedrepte, trădare, complot, vânzare, judecată nedreaptă și condamnare nemeritată, răspunsul lui Cristos a fost neașteptat.

Biblia consemnează:„când era batjocorit nu răspundea cu batjocuri și când era chinuit nu amenința, ci se supunea dreptului judecător. El a purtat păcatele noastre pe lemn… – 1 Petru2:23, 24; „când a fost chinuit și asuprit n-a deschis gura deloc…El a fost luat prin apăsare și judecată” – Isaia 53:7, 8. Ucenicii Lui nu au putut înțelege cum s-a putut lăsa prins și răstignit fără împotrivire cu toate că le spusese dinainte tot ce se va întâmpla. În felul acesta biruința a fost câștigată. Dreptatea și dragostea lui Dumnezeu au fost împlinite în Cristos, iar planul de mântuire pe care Dumnezeu l-a hotărât pentru omenire nu a mai putut fi zădărnicit. Prin jertfă la învierea Sa Domnul Isus Cristos a câștigat și răscumpărat omenirea de sub mânia lui Dumnezeu pentru Dumnezeu, pentru viață veșnică, pentru slavă veșnică. O veritabilă biruință, un incomensurabil triumf.

În Roma antică, victoria comandaților redutabili era celebrată printr-o intrare solemnă în capitală a comandantului învingător, într-un car alb tras de patru cai albi și însoțit de un alai din care făceau parte căpeteniile armatei, senatori și prieteni ai comandantului precum și captura de război. Cristos biruitorul a câștigat războiul și triumful a fost celebrat în ceruri.

Ce pradă de război a câștigat Domnul Isus Cristos? Care sunt implicațiile și binecuvântările biruinței Sale glorioase și cosmice? Biblia ne prezintă câteva dintre acestea:

 

Jerfta de ispășire pentru păcat adusă lui Dumnezeu a fost perfectă, primită, permanentă. 

„pe El Dumnezeu l-a rânduit mai dinainte să fie prin credința în sângele Lui o jertfă de ispășire ca să-și arate neprihănirea Lui…” – Romani 3:25.

„trăiți în dragoste, după cum și Cristos ne-a iubit și s-a dat pe Sine pentru noi „ca un prinos și ca o jertfă de bun miros lui Dumnezeu” – Efeseni 5:2.

„Căci Cristos nu a intrat într-un locaș de închinare făcut de mână omenească…ci a intrat chiar în cer, ca să se înfățișeze acum pentru noi înaintea lui Dumnezeu. Și nu ca să Se aducă de mai multe ori jertfă pe Sine Însuși…ci s-a arătat o singură dată ca să șteargă păcatul prin jertfa Sa” – Evrei 9:24-26.

„El este jertfa de ispășire pentru păcatele noastre și nu numai pentru ale noastre ci pentru ale întregii lumi” – 1Ioan 2:2.

 

Biruința asupra păcatului 

„Pe voi, care eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pământească netăiată împrejur, Dumnezeu v-a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşelile. A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce. A dezbrăcat domniile şi stăpânirile şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce” – Coloseni 2:13-15. 

„Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi)” – Efeseni 2:4, 5.

 

Biruința asupra morții 

„Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte? Boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea. Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos” – 1 Corinteni 15:54-57.

Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei – 2 Corinteni 5:15.

 

Biruința asupra diavolului și puterii întunericului 

„astfel, dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, şi să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor” – Evrei 2:14-15

Ziua întîi a săptămânii pentru femeile care l-au urmat pe Domnul Isus se anunța una deosebit de tragică. Nu a fost așa. Dumnezeu a schimbat tragedia în triumf. Ucenicii și femeile nu Îl întâlniseră încă. În mijlocul durerii, a nedumeririlor și a întrebărilor o realitate era de netăgăduit: mormântul era gol. Unde era Domnul? Răspunsul l-au dat îngerii:„nu este aici, ci a înviat”. Când Domnul Isus a fost răstignit în slăbiciune și aparent ca Cel care a pierdut bătălia, pentru El a început de fapt momentul triumfului Său cel mai mare. El este Biruitorul, „cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dărunindu-le”.

Să-L celebrăm printr-o închinare sfântă și plăcută Lui și printr-o trăire și urmare cu dăruire totală pe Cel ce-a triumfat.

 

Glorie veșnică Lui!

Celebrele Femei Anonime ale Bibliei

prof. Mihaela David-Izvernar

Celebrele-Femei-Anonime-din-Biblie

Viața cotidiană este profund invadată de mass-media astfel încât, începând cu anii 2000 numeroase emisiuni de televiziune propuneau celebritatea măcar pentru câteva minute sau ore. Emisiuni de tipul reality show reușeau să scoată din anonimat voluntari dornici să fie aduși în lumina reflectoarelor fără a fi demonstrat un talent demn de celebritatea râvnită. Monitorizare timp de 24 de ore de tipul Big Brother (într-un sens distorsionat față de cel initial conceput de George Orwell în romanul “1984″) e un mod frecvent de a face rating pentru televiziuni, iar goana după celebitate atinge apogeul în emisiuni care expun concurenții la condiții extreme, determinându-i să consume ciudățenii sau să-și pună viața în pericol pentru doar câteva voturi.

Ultimii ani însă, au fost dominați de rețelele de socializare unde oricine-și poate expune viața privată, frecvent oferind o imagine de sine distorisionată, retușată, deseori mincinoasă, în speranța de a contabiliza cât mai multe like-uri, aprecieri sau comentarii elogioase.

În contrast, din lectura biblică zilnică se evidențiază numeroase femei cu nume sonore, dar de Mărțișor 2015 vom vorbi despre femeile biblice anonime care în umila lor existență au făcut istorie, au transformat familii, au influențat comunități, au salvat popoare, devenind astfel mai mult decât celebre.

Astfel, un text biblic din 2 Samuel capitolul 20 conține o relatare despre o femeie înțeleaptă care a început să strige prin cetate: “Ascultați! Ascultați!” într-un efort de a opri răscoala lui Șeba împotriva împăratului David. Surprinzător, vorbele ei au trecut dincolo de nepăsarea trecătorilor față de o femeie simplă din popor, față de o anonimă. Captându-i atenția lui Ioab, conducătorul oștirii lui Israel, are curajul de a-l confrunta pe acesta cu realitatea, apărând mica cetate căreia îi aparține: “Ascultă vorbele roabei tale! Pentru ce ai nimici tu moștenirea Domnului?” Nu s-a găsit în Abel- Bel-Maaca un bărbat destoinic capabil să salveze cetatea?

Cu siguranță că da, dar Dumnezeu a ales să se folosească de o femeie simplă pentru a salva o cetate. Și astfel, remarcăm:

  • anonimă în slujba unei cetăți, suficient de abilă pentru a obține un răspuns favorabil de la Ioab și suficient de înțeleaptă pentru a îndupleca o cetate: Ea, cea fără nume, fără ofrande, fără venerații “a înduplecat pe tot poporul cu înțelepciunea ei”, cetatea a fost salvată iar misiunea lui Ioab îndeplinită. Să fie această celebră anonimă un caz singular? 

Nu, două texte din 2 Împărați (cap. 4 și cap. 8) fac referire la o femeie anonimă din Sunem, despre care aflăm că era bogată, căsătorită și fără copii. “Ea n-are fii și bărbatul ei este bătrân”; i-a spus Ghehazi lui Elisei, sluijitorul Domnului. Remarcând lucrarea lui Elisei, alege să-i ofere hrană “ori de câte ori trecea acesta prin Sunem” (vs. 8) reușind chiar să-și convingă soțul să-și pună averea în slujba lui Elisei, construindu-i o camera în propria casă (“Ea a zis bărbatului ei: Iată, știu că omul acesta … este un sfânt al lui Dumnezeu. Să facem o mica odaie sus cu ziduri, și să punem în ea un pat pentru el, o masă și un sfeșnic, ca să stea acolo când va veni la noi.”) Cine este ea? Ea este

  • o anonimă în slujba lucrării lui Dumnezeu, o femeie care alege să investească în lucrare, să-și plece genunchii în umilință (…”s-a aruncat la picioarele lui, și s-a închinat până la pământ”), să creadă cu tărie în puterea lui Dumnezeu de vindecare (vs. 4:30) și în mesajul slujitorului Domnului (“a făcut după cuvântul omului lui Dumnezeu”), să spună altora despre minunile lui Dumnezeu în viața ei (8:6). 

Dacă am relatat exemple de femei anonime în slujba binelui cetății și a lucrării lui Dumnezeu în general, lectura biblică ne prezintă și anonime celebre în și pentru propriile familii. Așadar, din Vechiul Testament citim că judecătorul Iefta face o juruință Domnului zicând: “Dacă vei da în mâinile mele pe fii lui Amon, oricine va ieși pe porțile casei mele înaintea mea … va fi închinat Domnului” (Judecători 11:29-40). Cutremurător este să citim în continuare că fiica acestuia:

  • o anonimă în slujba propriei familii, alege cu înțelepciune, obediență și respect profund pentru propriul tată, nu doar să-i iasă acestuia în întâmpinare cu timpane și jocuri pentru a-i onora victoria ci și să se supună hotărârii tatălui de-a o sacrifica. 

Întruchipând înțelepciunea, dedicarea, sau elocvența, celebrele anonime ale Bibliei ne rămân exemple și astăzi. Dorim să ne facem un nume, să fim celebre măcar pentru câteva minute, să ne actualizăm constant profilul? Ce-ar fi dacă am alege însă altceva: nu celebritate prin excentricitate, nu o viață activă pe rețelele de socializare, nu o pioșenie de pe buze sau un conformism fără impact, ci anonimitate în slujire, activism în urmărirea binelui comunității locale și dedicare în propria familie. Ce-ar fi dacă nu am căuta veșnica pomenire (conform cunoscutului imn ortodox) ci am rămâne celebrele anonime care au trăit cândva în Moldova Nouă?

Femeia Care Râde de Ziua de Mâine!

Mihaela David-Izvernar

Femeia-Care-Rade-de-Ziua-de-Maine

Text: Proverbele 31:10-31

În societatea postmodernă, în care femeia e nevoită să facă față presiunilor estetice și vestimentare tot mai costisitoare, să răspundă solicitărilor tot mai presante ale unui loc de muncă, în timp ce e responsabilă și să gătescă, să deretice și să-și aștepte familia cu prânzul sau în cel mai rău caz cu cina pe masă, citim în Proverbe 31 despre femeia care râde de ziua de mâine. Cine este femeia aceasta care-și permite să râdă de ziua de mâine? Răspunsul îl găsim tot în Proverbe 31, versetul 30b.

Ea este …

SOȚIA care se teme de Domnul. Ar putea să-și cicălească soțul, să se certe, să găsească defecte, să se lamenteze că e prea ocupată, dar nu o face pentru că se teme de Domnul. Așa că iubește, apreciază, este amabilă și supusă, binecuvintează și susține, își prețuiește soțul ca pe o mare comoară știind că ea însăși pentru el este mai de preț decât mărgăritarele (vs. 10b).
MAMA care se teme de Domnul. Și-ar dori să nu-l mai dojenescă pe copil, să nu nu mai sufere când îl ceartă mereu pentru dezordine, superficialitate, prea multe jocuri pe calculator sau teme nefăcute. Dar se teme de Domnul, așa că e toată numai grijă, atenție și emoție. Alege să se roage mereu pentru el, îl ajută să crescă având principii sănătoase și o dragoste autentică pentru Domnul, îl așteaptă seara cu meniul preferat și-un zâmbet larg pe buze.

FIICA ce se teme de Domnul. Ar fi nepăsătoare, insensibilă și prea ocupată să-și amintească de mama. Dar se teme de Domnul și prețuiește valorile care i-au fost insuflate în copilărie, rugăciunile, emoția și blândețea cu care-a fost înconjurată în procesul maturizării. Orice succes e un prilej de-a împărtăși cu mama iar la orice eșec cineva la celălalt capăt al firului știe să asculte, să mângâie și să citească profund înlăuntrul său.

NORA care se teme de Domnul. I-ar plăcea să-și ignore soacra așa cum fac celelalte, să nu o viziteze și să-i amintească mereu că nu mai are drepturi asupra propriului fiu. Dar alege să trăiască în onestitate, să se raporteze la soacra ei cu înțelegere și cu perseverență, făcând zilnic pași spre o mai bună relaționare.

SOACRA care se teme de Domnul. Ar vrea să fie rea, să jignească, să critice, să-și arate frecvent nemulțumirea, dar alege să încurajeze, să ajute. Spune că nu are gineri sau nurori, ci doar copii. Știe că atunci când alegi să îi binecuvintezi pe ai tăi și să îi iubești fără favoritisme, Dumnezeu va aduce armonie în familia lărgită .

ANGAJATA/ SUBALTERNA/ COLEGA SAU ȘEFA care se teme de Domnul. Ar putea să bârfească, să invidieze, să fie răutăcioasă, să lupte nedrept pentru promovare. Știe însă să muncească și fără a fi constant supravegheată (nu mănânc pâinea lenevirii, vs. 27), să fie onestă, să-și mențină standardele înalte, să admire și să încurajeze. Ea deschide gura cu înțelepciune, și învățături plăcute îi sunt pe limbă (vs. 20).

SORA/ CUMNATA/ VECINA/ PRIETENA/ GOSPODINA … e tot ea, femeia care se teme de Domnul, atentă, elegantă, harnică în propria gospodărie (vs. 13-22), altruistă, darnică și sensibilă la nevoile celor din jur. E frumusețea încununată de înțelepciune, are haine de in subțire dar e îmbrăcată cu tărie și slavă (vs. 25).

Așadar, cine este femeia care râde de ziua de mâine? Poți fi chiar tu, dacă alegi să te temi de Domnul! Alege să zâmbești, să încurajezi, să ștergi o lacrimă, să simți durerea unei prietene, să înalți o rugăciune pentru fiecare ființă din viața ta.

Biserica Așa Cum a Zidit-o Domnul Isus

pastor Nelu Popescu

Biserica-Asa-Cum-a-Zidit-o-Domnul-Isus

Matei 16:18…Eu …voi zidi Biserica Mea, și porțile locuinței morților nu o vor birui.
Efeseni 3:10-11…domniile și stăpânirile din locurile cerești să cunoască azi prin Biserică, înțelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu, după planul veșnic, pe care l-a făcut în Hristos Isus, Domnul nostru.”
1 Timotei 3:15…să știi cum să te porti în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlpul și temelia adevărului.

Din textele biblice redate mai sus înțelegem că Biserica a fost zidită de Domnul Isus, să lupte cu tot ceea ce produce moartea, și cu locuința morților, să arate înțelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu puterilor cerești și să ofere pământului un stâlp al adevărului și al dreptății.

A fost o vreme când în țara noastră, în statistici, Biserica (nu contează un cult sau o denominație anume) avea cel mai mare procent de încredere din partea poporului. Suntem acum surprinși neplăcut să aflăm că Biserica a decăzut în ochii poporului, că procentul de încredere este în această perioadă mai mare în DNA (Direcția Naționala Anticorupție) decât în Biserică. Nu este rău ca justiția a caștigat încrederea unei bune părți a populației, îngrijorător este faptul că aceeași populație și-a pierdut încrederea în Biserică. Asta înseamnă că ceva nedemn de încredere s-a întâmplat în Biserică, și cu Biserica. Ce poate fi ?!

    • implicarea Bisericii în politică, nu doar în bunul mers al societății, al cetății (Ieremia 29:7; 1 Tim.2:1-4) ? ! 
    • faptul că Biserica încearcă să-și rezolve problemele financiare cu ajutorul statului prin plata salariilor și a subvențiilor masive pentru proiectele ei (uneori megalomane), în loc să-și motiveze credincioșii la o viață de dărnicie și să-și gândească proiectele cu credință, în funcție de nevoi, și de resursele financiare îndreptate de Dumnezeu, prin credincioși spre acele proiecte ? !
    • duplicitatea liderilor religioși și a celorlalți credincioși care una propovaduiesc și alta trăiesc?!
    • faptul că prin viața pe care o trăiesc, cei credincioși dau mai mult de lucru DNA-ului și ANI (Agenția Națională de Integritate), decât să împlinească Biblia care spune; “Cine fura să nu mai fure; ci mai degrabă să lucreze cu mâinile lui ceva bun, ca să aibă să dea și celui lipsit” (Efes.4:28). 

Trăim vremuri devastatoare: 1,75 miliarde de oameni trăiesc în sărăcie, 1 miliard de oameni suferă de foame deși doar un procent de 2 % din recolta de grâu a lumii ar fi suficient pentru a rezolva problema foametei și a malnutriției din întreaga lume; epidemiile fac ravagii deși multe dintre ele ar putea fi prevenite cu o simplă injecție.

Biserica ar trebui să fie mai credincioasă lui Cristos în isprăvnicia încredințată ei (1 Cor. 4:1-2) și în loc de a construi case de rugăciuni și catedrale mamut cu costuri imense, să-și îndrepte slujirea spre nevoile reale, spirituale ale semenilor. Să nu uităm că banii luați de la stat, sunt luați în dauna altor nevoi pe care statul ar trebui să le acopere, în starea de sărăcie lucie a multor oameni, semeni de-ai noștrii. Să nu uităm că pe unii oameni tocmai sărăcia îi transformă în infractori, care dau mai apoi de lucru justiției. Spun asta și aflând de la Tv că în unele țări din Europa de vest mai multe clădiri de Biserici și catedrale se vând și își schimbă destinația în muzee, biblioteci, magazine sau mult mai grav, baruri.Biserica trebuie să fie o comunitate dedicată slujirii semenilor aici și acum, cu dragoste și compasiune, având ochii îndreptați spre cer și spre răsplătire.

Biserica trebuie să-i influențeze mai mult pe oameni să trăiască potrivit cu învățătura Bibliei (Efes.4:17-18) și așa să-și recâștige credibilitatea. În sensul acesta Biserica noastră prin Centrul de Educație Creștină (grădinița, școala primară, școala biblică de vacanță, conferințe cu tematică biblică, muzică creștină) își propune să slujească întreaga comunitate din oraș. Pentru îndeplinirea acestei isprăvnicii ne îndreptăm rugăciunea cu stăruință către Dumnezeu în Numele Domnului Isus și în baza învățăturii Lui: “…orice lucru veți cere, când vă rugați, să credeți că l-ați și primit, și-l veți avea.” (Marcu 11:24). Acest mod de a gândi, și de a crede nu este tupeu ci “o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile cari nu se văd(Evrei 11:1).

Așteptăm cu încredere vremea și resursele pe care Dumnezeu ni le va da. Suntem mulțumitori Lui pentru toți cei care ni s-au alăturat în acest demers al Bisericii prin donații periodice; privim cu nădejde în viitor și mulțumim și pentru cei care ni se vor alătura în viitor în același fel, pentru dezvoltarea Centrului de Educație Creștină în toate aspectele menționate.

Un Altfel de Maraton!

pastor Sabin Varan

Un-Altfel-de-Maraton

 

„Alerg spre țintă pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu în Cristos Isus” (Filipeni 3:14)

Suntem iarăși înaintea unui an nou pe care îl începem, dar pe care nu știm dacă îl vom sfîrși aici pe pământ sau după hotărârea lui Dumnezeu vom fi chemați să ne continuăm existența în veșnicie. Accidentul aviatic în urma căruia cei patru membrii ai echipajului medical au murit și alții de lângă noi sau de lângă cei cunoscuți de noi au murit, parcă prea devereme ne spune încă o dată că viața este unică, scurtă, iar trecerea ei ireversibilă. Suntem marcați zi de zi de o trecere inexplicabil de rapidă a zilelor și de iminența morții manifestată lângă noi și între
noi.

În pustie au fost îngropați milioane de israeliți dintre cei care nu L-au ascultat pe Domnul și nu s-au încrezut în El pentru a intra în țara promisă. Moise a înțeles că viața este în mâna lui Dumnezeu. Cu această realitate permanent înaintea ochilor lui și în minte, Moise scrie o rugăciune, Psalmul 90, în care cere de la Dumnezeu înțelepciunea de a învăța să își numere bine zilele. Oare nu știa Moise câți ani are sau cum să-și socotească anii? Cu siguranță știa. Ceea ce a cerut lui Dumnezeu a fost să-i dea înțelepciunea de a ști cum să-și trăiască viața aici pe pământ mai bine știind că într-o zi se va întâlni cu Dumnezeu. Timpul pe care îl avem este o monedă prețioasă primită de la Dumnezeu și depinde în totalitate de noi felul în care o vom cheltui: spre folosul sau în dezavantajul nostru veșnic. Toate evaluările și bilanțurile de sfîrșit de an ne spun că oamenii sunt interesați cum și-au investit viața chiar dacă astăzi asta se măsoară în popularitate, poziții sociale pe scara ierahică și nu în ultimul rând profit financiar.

Va invit în cele ce urmează să ne uităm la modelul apostolului Pavel și din învățătura lui să descoperim cum trebuie să ne investim viața și în anul care ne stă înainte.

Dinamica vieții: dintre toate analogiile pe care apostolul le-ar fi putut folosi, el alege să ne pună înainte viața ca un maraton: „nu că am și câștigat premiul sau că am și ajuns desăvârșit, dar alerg înainte căutând să-l apuc întru-cât și eu am fost apucat de Cristos” (Filipeni 3:12). Analogia aceasta scoate în evidență principii fundamentale după care trebuie investiți anii noștri. Umblarea pe cale cu Dumnezeu trebuie să fie caracterizată de o viață activă.

Să te investești, să lucrezi, să nu lenevești, să răscumperi vremea, să nu obosești în facerea binelui, să te sacrifici. Efortul, implicarea disciplina și antrenamentul în cele spirituale sunt elemente vitale ale vieții celui credincios. E absurdă participarea la maraton fără disponibilitatea de a alerga. Chiar și ultimul care trece linia de sosire trebuie să depună efort, să alerge, chiar dacă poate o face mai încet. Este viața ta o viață activă în slujba lui Dumnezeu? Ești mântuit și alergi pe calea credinței? Alergarea despre care vorbește Pavel nu este altceva decât o permanentă investire a vieții în cunoașterea personală a lui Dumnezeu, în lucrul Împărăției lui Dumnezeu și în oamenii de lângă noi – familie, biserică, prieteni cu scopul de-al face cunoscut pe Dumnezeu. Oricine ai fi dacă ești creștin, copil al lui Dumnezeu ești chemat la o viață activă pentru Dumnezeu. Ești înscris în cursă, ești la maraton. Ai obosit? Odihnește-te în Domnul și înțelege că nu ai voie să renunți. De-acolo de unde ești începe să alergi, începe să lucrezi. Este mai bine să mori pentru ceva decât să trăiești pentru nimic.

Direcție: „alerg spre țintă” (Filipeni 3:14). Lucrurile asupra cărora îți este îndreptată inima vor determina modul în care îți vei petrece timpul și îți vei consuma energia. Pentru ce trăiești sub soare? Orice domeniu de activitate pentru a contabiliza rezultate de succes impune anumite ținte de atins și chiar de depășit. Pentru apostolul Pavel viață creștină are o singură țintă – întâlnirea cu Domnul la sfărșitul ei. Un astfel de reper stabilește pentru el și aici pe pământ anumite obiective de realizat până va ajunge la final să se bucure de întâlnirea cu Dumnezeu atunci când va trece linia de sosire. O țintă foarte ușor de observat în viața lui Pavel a fost să spună tuturor despre Mântuitorul Lui. Să ducă vestea bună, să vestească Evanghelia. A fost focul care i-a mistuit viața. Fie pe uscat sau pe mare, în liniște sau în tensiune, în libertate sau în temniță, între frați sau păgâni l-a prezentat pe Domnul Isus. A fost ținta pentru care a trăit și pentru care în final și-a dat și viața. Care sunt lucrurile pentru care ești dispus să oferi cel mai mult timp? Au ele de-a face cu slujirea lui Dumnezeu sau sunt lucrurile lumii de aici. Te invit să te întrebi forța, energia și timpul tău în slujba căror ținte de realizat le-ai pus? Sunt ele puse în slujba Împărăției, a Domnului Cristos?

Motivație: „pentru premiul chemării cerești al lui Dumnezeu” (Filipeni 3:14). Pavel nu a fost un idealist ci prin faptul că și-a asumat și riscurile care vin odată cu urmarea lui Cristos a dovedit realismul cu care a prezentat viața creștină. A încerca să eviți riscurile este ca și cum ai încerca să eviți viața. Pavel a știut ce îl așteaptă dincolo de valea temerii și a plângerii – premiul. Ca orice maraton și maratonul vieții creștine are la final premierea, o cunună care nu se poate vesteji a slavei – 2 Timotei 4:8. Fiecare pas mărunt al credinței duce la o relație mai bogată și binecuvantată cu Dumnezeu. Slujirea în familie, biserică și societate a fiecăruia dintre noi este sub ochii lui Dumnezeu și va fi răsplătită. Osteneala și investiția nu va fi zadarnică de-aceea apostolul ne îndeamnă: „preaiubiții mei frați, fiți tari, neclintiți, sporiți totdeauna în lucrul Domnului că știți că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică” (1 Corinteni 15:58).

Îți este oferită iarăși moneda de mare preț numită – timp, viață. Investește-o cu folos pentru Dumnezeu. Ești chemat să lucrezi, să ai ținte clar stabilite și să te investești știind că la final va avea loc premierea, răsplătirea. Cel care o va face este însuși Dumnezeu.

Un an spornic în lucrul Domnului și la mari răsplătiri !

© 2016 - Biserica Baptistă Nr.1 "Maranata" - Moldova Nouă
Wordpress Themes
Scroll to Top