BLOG/INFO

Femeia Care Râde de Ziua de Mâine!

Mihaela David-Izvernar

Femeia-Care-Rade-de-Ziua-de-Maine

Text: Proverbele 31:10-31

În societatea postmodernă, în care femeia e nevoită să facă față presiunilor estetice și vestimentare tot mai costisitoare, să răspundă solicitărilor tot mai presante ale unui loc de muncă, în timp ce e responsabilă și să gătescă, să deretice și să-și aștepte familia cu prânzul sau în cel mai rău caz cu cina pe masă, citim în Proverbe 31 despre femeia care râde de ziua de mâine. Cine este femeia aceasta care-și permite să râdă de ziua de mâine? Răspunsul îl găsim tot în Proverbe 31, versetul 30b.

Ea este …

SOȚIA care se teme de Domnul. Ar putea să-și cicălească soțul, să se certe, să găsească defecte, să se lamenteze că e prea ocupată, dar nu o face pentru că se teme de Domnul. Așa că iubește, apreciază, este amabilă și supusă, binecuvintează și susține, își prețuiește soțul ca pe o mare comoară știind că ea însăși pentru el este mai de preț decât mărgăritarele (vs. 10b).
MAMA care se teme de Domnul. Și-ar dori să nu-l mai dojenescă pe copil, să nu nu mai sufere când îl ceartă mereu pentru dezordine, superficialitate, prea multe jocuri pe calculator sau teme nefăcute. Dar se teme de Domnul, așa că e toată numai grijă, atenție și emoție. Alege să se roage mereu pentru el, îl ajută să crescă având principii sănătoase și o dragoste autentică pentru Domnul, îl așteaptă seara cu meniul preferat și-un zâmbet larg pe buze.

FIICA ce se teme de Domnul. Ar fi nepăsătoare, insensibilă și prea ocupată să-și amintească de mama. Dar se teme de Domnul și prețuiește valorile care i-au fost insuflate în copilărie, rugăciunile, emoția și blândețea cu care-a fost înconjurată în procesul maturizării. Orice succes e un prilej de-a împărtăși cu mama iar la orice eșec cineva la celălalt capăt al firului știe să asculte, să mângâie și să citească profund înlăuntrul său.

NORA care se teme de Domnul. I-ar plăcea să-și ignore soacra așa cum fac celelalte, să nu o viziteze și să-i amintească mereu că nu mai are drepturi asupra propriului fiu. Dar alege să trăiască în onestitate, să se raporteze la soacra ei cu înțelegere și cu perseverență, făcând zilnic pași spre o mai bună relaționare.

SOACRA care se teme de Domnul. Ar vrea să fie rea, să jignească, să critice, să-și arate frecvent nemulțumirea, dar alege să încurajeze, să ajute. Spune că nu are gineri sau nurori, ci doar copii. Știe că atunci când alegi să îi binecuvintezi pe ai tăi și să îi iubești fără favoritisme, Dumnezeu va aduce armonie în familia lărgită .

ANGAJATA/ SUBALTERNA/ COLEGA SAU ȘEFA care se teme de Domnul. Ar putea să bârfească, să invidieze, să fie răutăcioasă, să lupte nedrept pentru promovare. Știe însă să muncească și fără a fi constant supravegheată (nu mănânc pâinea lenevirii, vs. 27), să fie onestă, să-și mențină standardele înalte, să admire și să încurajeze. Ea deschide gura cu înțelepciune, și învățături plăcute îi sunt pe limbă (vs. 20).

SORA/ CUMNATA/ VECINA/ PRIETENA/ GOSPODINA … e tot ea, femeia care se teme de Domnul, atentă, elegantă, harnică în propria gospodărie (vs. 13-22), altruistă, darnică și sensibilă la nevoile celor din jur. E frumusețea încununată de înțelepciune, are haine de in subțire dar e îmbrăcată cu tărie și slavă (vs. 25).

Așadar, cine este femeia care râde de ziua de mâine? Poți fi chiar tu, dacă alegi să te temi de Domnul! Alege să zâmbești, să încurajezi, să ștergi o lacrimă, să simți durerea unei prietene, să înalți o rugăciune pentru fiecare ființă din viața ta.

Biserica Așa Cum a Zidit-o Domnul Isus

pastor Nelu Popescu

Biserica-Asa-Cum-a-Zidit-o-Domnul-Isus

Matei 16:18…Eu …voi zidi Biserica Mea, și porțile locuinței morților nu o vor birui.
Efeseni 3:10-11…domniile și stăpânirile din locurile cerești să cunoască azi prin Biserică, înțelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu, după planul veșnic, pe care l-a făcut în Hristos Isus, Domnul nostru.”
1 Timotei 3:15…să știi cum să te porti în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlpul și temelia adevărului.

Din textele biblice redate mai sus înțelegem că Biserica a fost zidită de Domnul Isus, să lupte cu tot ceea ce produce moartea, și cu locuința morților, să arate înțelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu puterilor cerești și să ofere pământului un stâlp al adevărului și al dreptății.

A fost o vreme când în țara noastră, în statistici, Biserica (nu contează un cult sau o denominație anume) avea cel mai mare procent de încredere din partea poporului. Suntem acum surprinși neplăcut să aflăm că Biserica a decăzut în ochii poporului, că procentul de încredere este în această perioadă mai mare în DNA (Direcția Naționala Anticorupție) decât în Biserică. Nu este rău ca justiția a caștigat încrederea unei bune părți a populației, îngrijorător este faptul că aceeași populație și-a pierdut încrederea în Biserică. Asta înseamnă că ceva nedemn de încredere s-a întâmplat în Biserică, și cu Biserica. Ce poate fi ?!

    • implicarea Bisericii în politică, nu doar în bunul mers al societății, al cetății (Ieremia 29:7; 1 Tim.2:1-4) ? ! 
    • faptul că Biserica încearcă să-și rezolve problemele financiare cu ajutorul statului prin plata salariilor și a subvențiilor masive pentru proiectele ei (uneori megalomane), în loc să-și motiveze credincioșii la o viață de dărnicie și să-și gândească proiectele cu credință, în funcție de nevoi, și de resursele financiare îndreptate de Dumnezeu, prin credincioși spre acele proiecte ? !
    • duplicitatea liderilor religioși și a celorlalți credincioși care una propovaduiesc și alta trăiesc?!
    • faptul că prin viața pe care o trăiesc, cei credincioși dau mai mult de lucru DNA-ului și ANI (Agenția Națională de Integritate), decât să împlinească Biblia care spune; “Cine fura să nu mai fure; ci mai degrabă să lucreze cu mâinile lui ceva bun, ca să aibă să dea și celui lipsit” (Efes.4:28). 

Trăim vremuri devastatoare: 1,75 miliarde de oameni trăiesc în sărăcie, 1 miliard de oameni suferă de foame deși doar un procent de 2 % din recolta de grâu a lumii ar fi suficient pentru a rezolva problema foametei și a malnutriției din întreaga lume; epidemiile fac ravagii deși multe dintre ele ar putea fi prevenite cu o simplă injecție.

Biserica ar trebui să fie mai credincioasă lui Cristos în isprăvnicia încredințată ei (1 Cor. 4:1-2) și în loc de a construi case de rugăciuni și catedrale mamut cu costuri imense, să-și îndrepte slujirea spre nevoile reale, spirituale ale semenilor. Să nu uităm că banii luați de la stat, sunt luați în dauna altor nevoi pe care statul ar trebui să le acopere, în starea de sărăcie lucie a multor oameni, semeni de-ai noștrii. Să nu uităm că pe unii oameni tocmai sărăcia îi transformă în infractori, care dau mai apoi de lucru justiției. Spun asta și aflând de la Tv că în unele țări din Europa de vest mai multe clădiri de Biserici și catedrale se vând și își schimbă destinația în muzee, biblioteci, magazine sau mult mai grav, baruri.Biserica trebuie să fie o comunitate dedicată slujirii semenilor aici și acum, cu dragoste și compasiune, având ochii îndreptați spre cer și spre răsplătire.

Biserica trebuie să-i influențeze mai mult pe oameni să trăiască potrivit cu învățătura Bibliei (Efes.4:17-18) și așa să-și recâștige credibilitatea. În sensul acesta Biserica noastră prin Centrul de Educație Creștină (grădinița, școala primară, școala biblică de vacanță, conferințe cu tematică biblică, muzică creștină) își propune să slujească întreaga comunitate din oraș. Pentru îndeplinirea acestei isprăvnicii ne îndreptăm rugăciunea cu stăruință către Dumnezeu în Numele Domnului Isus și în baza învățăturii Lui: “…orice lucru veți cere, când vă rugați, să credeți că l-ați și primit, și-l veți avea.” (Marcu 11:24). Acest mod de a gândi, și de a crede nu este tupeu ci “o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile cari nu se văd(Evrei 11:1).

Așteptăm cu încredere vremea și resursele pe care Dumnezeu ni le va da. Suntem mulțumitori Lui pentru toți cei care ni s-au alăturat în acest demers al Bisericii prin donații periodice; privim cu nădejde în viitor și mulțumim și pentru cei care ni se vor alătura în viitor în același fel, pentru dezvoltarea Centrului de Educație Creștină în toate aspectele menționate.

Un Altfel de Maraton!

pastor Sabin Varan

Un-Altfel-de-Maraton

 

„Alerg spre țintă pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu în Cristos Isus” (Filipeni 3:14)

Suntem iarăși înaintea unui an nou pe care îl începem, dar pe care nu știm dacă îl vom sfîrși aici pe pământ sau după hotărârea lui Dumnezeu vom fi chemați să ne continuăm existența în veșnicie. Accidentul aviatic în urma căruia cei patru membrii ai echipajului medical au murit și alții de lângă noi sau de lângă cei cunoscuți de noi au murit, parcă prea devereme ne spune încă o dată că viața este unică, scurtă, iar trecerea ei ireversibilă. Suntem marcați zi de zi de o trecere inexplicabil de rapidă a zilelor și de iminența morții manifestată lângă noi și între
noi.

În pustie au fost îngropați milioane de israeliți dintre cei care nu L-au ascultat pe Domnul și nu s-au încrezut în El pentru a intra în țara promisă. Moise a înțeles că viața este în mâna lui Dumnezeu. Cu această realitate permanent înaintea ochilor lui și în minte, Moise scrie o rugăciune, Psalmul 90, în care cere de la Dumnezeu înțelepciunea de a învăța să își numere bine zilele. Oare nu știa Moise câți ani are sau cum să-și socotească anii? Cu siguranță știa. Ceea ce a cerut lui Dumnezeu a fost să-i dea înțelepciunea de a ști cum să-și trăiască viața aici pe pământ mai bine știind că într-o zi se va întâlni cu Dumnezeu. Timpul pe care îl avem este o monedă prețioasă primită de la Dumnezeu și depinde în totalitate de noi felul în care o vom cheltui: spre folosul sau în dezavantajul nostru veșnic. Toate evaluările și bilanțurile de sfîrșit de an ne spun că oamenii sunt interesați cum și-au investit viața chiar dacă astăzi asta se măsoară în popularitate, poziții sociale pe scara ierahică și nu în ultimul rând profit financiar.

Va invit în cele ce urmează să ne uităm la modelul apostolului Pavel și din învățătura lui să descoperim cum trebuie să ne investim viața și în anul care ne stă înainte.

Dinamica vieții: dintre toate analogiile pe care apostolul le-ar fi putut folosi, el alege să ne pună înainte viața ca un maraton: „nu că am și câștigat premiul sau că am și ajuns desăvârșit, dar alerg înainte căutând să-l apuc întru-cât și eu am fost apucat de Cristos” (Filipeni 3:12). Analogia aceasta scoate în evidență principii fundamentale după care trebuie investiți anii noștri. Umblarea pe cale cu Dumnezeu trebuie să fie caracterizată de o viață activă.

Să te investești, să lucrezi, să nu lenevești, să răscumperi vremea, să nu obosești în facerea binelui, să te sacrifici. Efortul, implicarea disciplina și antrenamentul în cele spirituale sunt elemente vitale ale vieții celui credincios. E absurdă participarea la maraton fără disponibilitatea de a alerga. Chiar și ultimul care trece linia de sosire trebuie să depună efort, să alerge, chiar dacă poate o face mai încet. Este viața ta o viață activă în slujba lui Dumnezeu? Ești mântuit și alergi pe calea credinței? Alergarea despre care vorbește Pavel nu este altceva decât o permanentă investire a vieții în cunoașterea personală a lui Dumnezeu, în lucrul Împărăției lui Dumnezeu și în oamenii de lângă noi – familie, biserică, prieteni cu scopul de-al face cunoscut pe Dumnezeu. Oricine ai fi dacă ești creștin, copil al lui Dumnezeu ești chemat la o viață activă pentru Dumnezeu. Ești înscris în cursă, ești la maraton. Ai obosit? Odihnește-te în Domnul și înțelege că nu ai voie să renunți. De-acolo de unde ești începe să alergi, începe să lucrezi. Este mai bine să mori pentru ceva decât să trăiești pentru nimic.

Direcție: „alerg spre țintă” (Filipeni 3:14). Lucrurile asupra cărora îți este îndreptată inima vor determina modul în care îți vei petrece timpul și îți vei consuma energia. Pentru ce trăiești sub soare? Orice domeniu de activitate pentru a contabiliza rezultate de succes impune anumite ținte de atins și chiar de depășit. Pentru apostolul Pavel viață creștină are o singură țintă – întâlnirea cu Domnul la sfărșitul ei. Un astfel de reper stabilește pentru el și aici pe pământ anumite obiective de realizat până va ajunge la final să se bucure de întâlnirea cu Dumnezeu atunci când va trece linia de sosire. O țintă foarte ușor de observat în viața lui Pavel a fost să spună tuturor despre Mântuitorul Lui. Să ducă vestea bună, să vestească Evanghelia. A fost focul care i-a mistuit viața. Fie pe uscat sau pe mare, în liniște sau în tensiune, în libertate sau în temniță, între frați sau păgâni l-a prezentat pe Domnul Isus. A fost ținta pentru care a trăit și pentru care în final și-a dat și viața. Care sunt lucrurile pentru care ești dispus să oferi cel mai mult timp? Au ele de-a face cu slujirea lui Dumnezeu sau sunt lucrurile lumii de aici. Te invit să te întrebi forța, energia și timpul tău în slujba căror ținte de realizat le-ai pus? Sunt ele puse în slujba Împărăției, a Domnului Cristos?

Motivație: „pentru premiul chemării cerești al lui Dumnezeu” (Filipeni 3:14). Pavel nu a fost un idealist ci prin faptul că și-a asumat și riscurile care vin odată cu urmarea lui Cristos a dovedit realismul cu care a prezentat viața creștină. A încerca să eviți riscurile este ca și cum ai încerca să eviți viața. Pavel a știut ce îl așteaptă dincolo de valea temerii și a plângerii – premiul. Ca orice maraton și maratonul vieții creștine are la final premierea, o cunună care nu se poate vesteji a slavei – 2 Timotei 4:8. Fiecare pas mărunt al credinței duce la o relație mai bogată și binecuvantată cu Dumnezeu. Slujirea în familie, biserică și societate a fiecăruia dintre noi este sub ochii lui Dumnezeu și va fi răsplătită. Osteneala și investiția nu va fi zadarnică de-aceea apostolul ne îndeamnă: „preaiubiții mei frați, fiți tari, neclintiți, sporiți totdeauna în lucrul Domnului că știți că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică” (1 Corinteni 15:58).

Îți este oferită iarăși moneda de mare preț numită – timp, viață. Investește-o cu folos pentru Dumnezeu. Ești chemat să lucrezi, să ai ținte clar stabilite și să te investești știind că la final va avea loc premierea, răsplătirea. Cel care o va face este însuși Dumnezeu.

Un an spornic în lucrul Domnului și la mari răsplătiri !

Adevărul Biblic Despre Mântuire!

pastor Nelu Popescu

Adevarul-Despre-Mantuire

“…știți că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați din felul deșert de viețuire, pe care-l moșteniserăți de la părinții voștrii, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur și fără prihană.” 1 Petru:1:18-19

Suntem în luna în care celebrăm sărbătoarea nașterii Domnului Isus Cristos, Cel despre care un înger i-a spus în vis lui Iosif, că Maria, logodnica lui “…va naște un Fiu…și că …El va mântui pe poporul lui de păcatele sale”. Matei 1:21.
Mântuirea este “firul roșu” care străbate Biblia de la Genesa la Apocalipsa. Istoria biblică este în esența ei istoria mântuirii. Ea cuprinde două perioade mari de timp și oarecum distincte: perioada Vechiului Testament și perioada Noului Testament. Corespunzător cu aceste două perioade se naște întrebarea: aceste perioade sunt diferite și prin felul în care oamenii puteau sau pot fi mântuiți ?
Să analizăm câteva păreri:

  • unii spun despre cei din perioada Vechiului Testament că au fost mântuiți cei care erau evrei (născuți evrei sau prozeliți) – așadar, o mântuire acordată neamului ales de Dumnezeu și care în mod automat erau considerați suficient de religioși pentru a fi mântuiți. Baza biblică pentru această afirmație ar fi în Ioan 4:22 “…mântuirea vine de la evrei.”si în ceea ce a scris ap. Pavel în Romani cap.9. Aceștia siguri nu iau în considerare faptul că Avraam când a fost ales și chemat de Dumnezeu la mântuire nu era evreu în sensul naționalist al cuvântului. El a devenit cel dintâi evreu. Până atunci el era doar un om dintr-o mare familie de popoare semitice care locuiau în Orientul Apropiat și care se închină la idoli. De asemenea, aceștia nu țin cont de faptul că Avraam a avut doi fii, pe Ismail și pe Iacov și că doar Iacov a fost ales ca sămânță a neamului binecuvântat în mod special de Dumnezeu.
  • alții spun că cei din perioada Vechiului Testament au fost mântuiți pe baza respectării cu strictețe a Legii dată de Dumnezeu prin Moise. Aceștia însă au mari dificultăți când trebuie să explice cum au fost mântuiți cei care au trăit înainte de darea Legii: Adam, Eva, Noe, Enoh, Avraam, Sara, Iov și alții ca ei.
  • sunt și din aceia care spun că cei din perioada Vechiului Testament au fost mântuiți prin respecterea sacramentelor, aducerea jertfelor și împlinirea ceremoniilor de la Cortul Întâlnirii și apoi la Templu, conform cu cele precizate în cartea Levitic. Sigur, dificultățile despre care am vorbit la primele două categorii se mențin și în cazul acestora din urmă.

Oamenii vor neapărat să fie contributori esențiali la mântuirea lor; se agață de neam, de Lege, de fapte, de sacramente și ceremonii, uitând că toate acestea, în special Legea, îi condamnă pe oameni nu le oferă iertarea și împăcarea cu Dumnezeu, nu îi mântuiește. Dacă am avea posibilitatea să-i întrebăm pe Avraam, Iacov, David, Isaia, Simeon, Ana…de ce sunt ei în cer ? cu siguranță nici unul nu ar preciza ceva legat de ei și de meritele lor.

  • Avraam probabil ne-ar spune că Dumnezeu i-a făcut o promisiune cu privire la o mare binecuvântare pe care i-o va da lui, seminței lui și lumii întregi prin sămânța lui. (Genesa 12). Avraam ne-ar spune că el L-a crezut pe Dumnezeu și a trăit bazat pe acea promisiune.
  • Iacov probabil ne-ar spune ca el a înțeles și a crezut că va veni Silo, adică Mesia (Genesa 49:10) și că în așteptarea lui Mesia le-a vorbit cu convingere și fiilor săi despre El.
  • David probabil ne-ar spune că Dumnezeu i-a promis un Împărat și o Împărăție veșnică pentru el și pentru urmașii lui. El a crezut aceasta și a primit prin Duhul Sfânt mai multe descoperiri profetice despre Împăratul și Împărăția lui Dumnezeu.
  • Isaia probabil ne-ar spune despre un Răscumpărător promis de Dumnezeu, în care el a crezut și despre care a scris cu convingere, înțelegând chiar cum acest Răscumpărător va suferi și va muri în locul celor păcătoși, Apostolul Pavel în Romani, ne-a descoperit adevărul despre mântuirea prin har, prin credință. El aduce argumente puternice că Avraam a fost mântuit prin credință și nu prin altceva. Mântuirea este în mod fundamental, o chestiune legată de alegerea suverană a lui Dumnezeu, și de primirea ei de către oameni prin har, prin credință, nu prin fapte.(Efeseni 2:8-9). Esența credinței în jertfa mântuitoare a Domnului Isus pe cruce îi face pe oameni să-și recunoască și să-și mărturisească păcatul și neputința de a se salva singuri, și îi întoarce pe oameni pentru mântuire.

Există o singură cale pentru mântuire: Persoana și lucrarea Domnului Isus (1Timotei 2:5,6) Căci este un singur Dumnezeu, și este un singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul, Isus Hristos, care S-a dat pe Sine Însuși, ca preț de răscumparare pentru toți

Biblia și Lumea Animalelor

de Ion Marișescu

Biblia-si-Lumea-Animalelor

“Întreabă dobitoacele și te vor învăța, păsările cerului și îți vor spune, și peștii mării îți vor povesti.” – Iov 12:7-8

Potrivit concepției creștine despre apariția vieții pe pământ, noi credem și mărturisim că lumea animalelor a fost creația lui Dumnezeu, prin Cuvânt. În ziua a 5-a au fost create animalele acvatice precum și animalele zburătoare – Geneza 1:20-21 iar în ziua a 6-a au fost create animalele terestre: sălbăticiunile, animalele domestice si târâtoarele – Geneza 1:24- 25. Biblia nefiind un tratat științific, nu oferă clasificări care să urmărească riguros anumite criterii. Ea vorbește simplu despre animale curate și animale necurate [comestibile și necomestibile] animale sălbatice și animale domestice, sau animale de apă, zburătoare și terestre.

Este și dificil de încadrat toate animalele din Biblie pentru că unele nu pot fi identificate, altele nu mai există în habitatul israelian, sau altele poartă alt nume decât cel menționat în Biblie [ex leviatanul sau behemotul]. În total în VT sunt folosite 180 de cuvinte iar în NT sunt folosite 70 de cuvinte care desemnează animale care formează prima grupă de animale, nu specii (ex.”pasari” poate include sute de feluri de păsări). În lumea teologică nu există multe controverse cu privire la lumea animală. Se pare că cea mai dezbătută temă se referă la “sufletul animalelor” în comparație cu sufletul omului. Pentru credincioșii evanghelici această temă este rezolvată pe baza Bibliei;

-despre animale nu se spune că au fost insuflate de Dumnezeu, ci doar omul a fost insuflat de Dumnezeu-Geneza 2:7
-Biblia nu vorbește nicăieri de un rai sau un iad al animalelor.

Vă provoc să analizăm cum vede Biblia animalele în raport cu noi și în raport cu Dumnezeu.

1.Animalele ca ființe necurate.
Biblia nu este suficient de explicită în privința acestei discriminări, dar putem ține cont de motivațiile omenești ale discriminării:
-carnea provenită de la aceste animale necurate [Levitic 11, Deuteronom 14] poate dăuna sănătății
-aceste animale au unele deprinderi respingătoare sau se hrănesc cu lucruri scârboase
-unele animale necurate inspiră un dezgust inexplicabil
-animalele carnivore sunt necurate pentru că se hrănesc cu sânge, fapt neacceptat de Dumnezeu
-târâtoarele [reptilele] trezesc totdeauna în subconștientul omului idea de șarpe și păcat, pentru același motiv sunt excluse de la consum și animalele acvatice fără solzi sau aripioare cum este tiparul care șerpuiște în apă, sau crabii și racii care amintesc de târâtoare
-rozătoarele și multe feluri de insecte [care azi se consumă în Orient] erau considerate purtătoare de boli la fel ca și o mulțime de viermi care aduc în imagine carne intrată în putrefacție invadată de aceste viețuitoare

2. Animalele ca semn al pustiirii.
În cultura evreiască, așa cum mai este și azi în multe culturi, inclusiv în cea românească, ivirea unor animale erau semne prevestitoare de rele și calamități. Strigatele lor în noapte, multora le dau fiori ex. bufnițele sau hienele. Unele animale erau considerate mesageri aducători de vești rele ex: ciorile, corbii sau liliecii. Alte animale erau asociate cu moartea ex șerpii, vulturii. Isaia 34:11-15 și Țefania 2:14 descriu dezolarea unor așezări altădată locuite, unde acum trăiesc ființe reale dar și imaginare ex. scorpii zburătoare și năluca nopții [probabil bufnița strigătoare]

3. Animalele ca slujitori
Geneza cap.1 expune două relații dominante în lume. Pe de o parte este relația dominantă a lui Dumnezeu asupra omului iar pe de altă parte este dominația omului asupra lumii animalelor 1:28. Dumnezeu nu a creat animale domestice, dar a dat omului capacitatea să le îmblânzească pe cele sălbatice Iacov 3:7. Nu toate animalele au fost domesticite, ci doar cele ce-i pot fi utile, adică să trăiască în turme mari, să fie ușor de întreținut cum sunt ierbivorele și să ofere resurse ușor recoltabile. Pentru hrană au fost îmblânzite bovinele, ovinele, caprinele. Pentru muncă și unele produse au fost domesticite cămilele. Puteau fi înjunghiate, erau folosite la transport [duc în spate 200 kg plus călărețul]. Se folosește părul, laptele și pieile tăbăcite. Bovinele se foloseau și la muncă nu numai pentru lapte și carne. Măgarul și catârul se foloseau la muncă iar mai târziu s-a folosit și calul care inițial era folosit doar la razboi. În război uneori se foloseau și cămilele. Tot pentru muncă se folosea și dromaderul [cămila cu o cocoașă] care parcurge 150 km într-o zi. Dintre animalele necurate care au fost domesticite amintim porcul și câinele. Ambele animale simbolizează obscenitatea-2 Petru 2:22. La evrei câinele mai simboliza prostituatul – Deuteronom 23:18 sau pe iudaizatori Filip 3:2.

4. Animalele ca fiind periculoase
Când Biblia vorbește de unele animale feroce, le pune vis-à-vis de comportamentul dreptății lui Dumnezeu față de dușmanii săi sau față de oamenii răi. Habacuc 1:1-7 vorbește de armatele babiloniene trimise de Dumnezeu să pedepsească pe Israel, ca fiind mai rapide ca gheparzii, mai înfricoșate ca lupii, mai rezistente ca acvilele și se deplasează mai ușor ca vulturii.

Leul-este de departe cel mai periculos animal citat de Biblie, un animal de pradă cu putere legendară, regele animalelor. Chiar și răgetul lui e motiv de îngrijorare – Amos 3:8. Diavolul se comporta ca un leu -1 Petru 5:8. În proorocia lui Balaam, poporul evreu e văzut ca un leu – Numeri 23:24. Însuși Dumnezeu e asemănat cu un
Leu – Osea 13:7. Patriarhul Iacov pe patul de moarte spune despre Iuda “Iuda tu ești un pui de leu”. Aceasta profetie este transpusă în Apocalipsa 5:5 cu titlul “Leul din seminția lui Iuda”.
Leopardul – animal carnivor, inspectează teritoriul de la înălțime Cântarea Cântărilor 4:8. Nu rage ca leul pentru a-și trăda prezența ci atacă prin surprindere: Osea 13:7, Ieremia 5:6. Animal foarte rapid-Habacuc 1:8 Ursul–Animal violent și puternic. Ursoaica foarte periculoasă mai ales când sunt atacați puii. Biblia vorbește de un adevărat măcel al urșilor cu 42 de victime. Având laba grea, ursul personifică dominația răutății peste un popor slab-Apocalipsa 13:2.
Lupul–Un animal îndrăzneț, oportunist, nemilos în raport cu victima care e naivă, încrezătoare și vulnerabilă Matei 10:16. Lupul figurează constant ca metaforă pentru cei ce trădează turma lui Dumnezeu.
Vulpea–În mai multe citate, are curajul de a se alia cu leul la împarțirea prăzii, fură ce poate și evită consecințele. Irod a jucat rolul vulpii în raporturile sale cu leul Cezar – Luca 13:32.

5. Animalele ca fiind sălbatice
Sălbăticia indică o anumită independență față de interferența cu umanitatea. Biblia evocă în mai multe pasaje existența unor animale sălbatice necunoscute sau cu un comportament de neimaginat. Aceasta dovedește pe de o parte ignoranța și necunoașterea umană, iar pe de altă parte infinitul inteligenței divine. Să ne gândim la behemot sau la leviatan, animale necunoscute pentru noi azi, sau la monstrul cunoscut de noi, hipopotamul care mănâncă iarbă ca blânda oaie. Alte animale care evocă splendoarea creației: papagalii multicolori, păunii sau maimuțele care se găseau la curtea regelui Solomon. Iov susține că toate aceste sălbăticiuni le-a creat Dumnezeu doar pentru a se distra.

6. Animalele ca sursă a înțelepciunii.
Unele animale au mândria lor ex. cocoșul țanțos, țapul, leul, calul-Proverbe 30:29. Alte animale, deși mărunte au înzestrări notabile:
-furnicile dau lecții leneșilor Proverbe 6:6-8
-șoarecii de munte locuiesc în fortificații de piatră Proverbe 30:26
-lăcustele nu au o conducere, dar înaintează în grup fără opreliști-Proverbe 30:27 -șopârlele sunt animale fragile, dar locuiesc cu regii în palate-Proverbe 30:28

7. Animalele ca agenți divini.
Din moment ce Dumnezeu a creat micro și macrocosmosul, înseamnă că toate sunt sub controlul său. Unele animale sunt folosite de Dumnezeu pentru atingerea scopului Său, altora li se îngăduie să facă rău.
-în mod normal un leu îl mănâncă pe om sau pe măgar, dar nu și pe profetul Domnului -1 Împărați 13:25-26
-un leu îl pedepsește pe un profet neascultător -1 Împărați 20:35-36
-2 urși ucid 42 de copii la cererea lui Elisei – 2 Imparati 22:24
-2 vaci în alăptare, în loc să fugă la vițeii lor, duc chivotul de la filisteni la evrei-1 Samuel 6:7-10 -corbii îl hrănesc pe Ilie -1 Imparati 17:4
-la ordinul lui Dumnezeu, lăcustele pot face ravagii
-un loc aparte îl ocupă peștii. Evreii erau mari consumatori de pește în Egipt.

Prin analogie cu pescuitul pe Marea Galileii, Domnul Isus îi cheamă pe ucenici să fie pescari de oameni. Aceasta expresie este puternic legată de creștinism. Simbolul primilor creștini era un pește, deoarece literele cuvântului grecesc pentru pește este IXTHUS și formează acrostihul pentru inițialele câtorva titluri cunoscute ale lui Isus: Iesous Xristos,Theou Hyios, Soter, adica Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, Mantuitor.

© 2016 - Biserica Baptistă Nr.1 "Maranata" - Moldova Nouă
Wordpress Themes
Scroll to Top