cipro dosage for uti treatment

Pentru manuscris APĂSAŢI AICI

UN SCURT ISTORIC AL BISERICII CRESTINE BAPTISTE MOLDOVA NOUĂ

”învaţaţi din experienţa şi biruinţa altora”

                              Compusă de Munteanu Nicolae

                                                                  Predicatorul Bisericii din Moldova Nouă

SCURT  ISTORIC  AL  BISERICII  CRESTINE  BAPTISTE  MOLDOVA NOUĂ

Introducere:

La 11 Mai a.c. s-a implinit 36 de ani de cind a luat fiinta Biserica Crestina Baptista din orasul Moldova Noua.

Cu ocazia jubileului a 36 de ani , facem un scurt istoric despre cum a luat nastere prima Biserica Baptista in orasul nostru; cum s-a desvoltat; ce greutati a intimpinat; ce progrese a obtinut din punct de vedere calitativ si cantitativ si altele, care toate impreuna vor constitui pentru noi: un motiv de bucurie, un balsam de mingiiere, un mijloc de inspiratie,un imbold de lucru si un buchet de margaritare vesnic nevestejit si mirositor pentru vietile noastre.

Cei 36 de ani ai trecutului nostru in orasul acesta, sunt formati din mai multe suvite: ani de bucurii nedescrise, ani de binecuvintari abundente, ani de lucru incununati de succese, ani de amintiri frumoase pe care credinciosii din Moldova Noua nu-i vor uita nici in cer, ani  de biruinte. Dar in  cei 36 de ani ai istoriei noastre se impleteste si cealalta suvita:o suvita care pare mai groasa, imbracata in doliu si pe care parca e scris: persecutii, batai, batjocuri, lacrimi, oftaturi, etc, etc.

Una din cauzele care a  ajutat si care a determinat chiar aparitia, inradacinarea si dezvoltarea baptistilor in orasul nostru ca si in celelalte comune din tara, a fost: alterarea crezului crestin; sucirea lui in fel si fel de chipuri, avindu-si izvorul  in mintea unor oameni interesati si dornici de dupa tot felul de profituri.

Pentru  o mai buna cunoastere si retinere a trecutului Bisericii noastre, vom  imparti istoria Bisericii in citeva capitole dupa cum urmeaza:

  1. Inceputul credintei baptiste in orasul Moldova Noua;
  2. Dezvoltarea credintei baptiste in orasul  Moldova Noua;
  3. Aportul credintei baptiste in orasul Moldova Noua;
  4. Persecutiile credintei baptiste in orasul Moldova Noua, si
  5. Concluzii din trecutul credintei baptiste in orasul Moldova Noua.

Sa luam întâi prima parte si anume:

I. ÎNCEPUTUL CREDINTEI BAPTISTE IN ORASUL MOLDOVA NOUA

Primii care  au patruns si au implintat Steagul Evangheliei in orasul acesta ca si in intreaga tara n-au fost dintre barbatii de seama, dintre patura intelectuala, dintre cei instariti. Acestia nu stiau decit sa se lafaiasca in tot felul de pacate, sa-si permita orice lux si sa intervina pe linga altii, sau daca se gaseau ei intr-un post mai mare, sa ordone jandarmilor: urmarirea credinciosilor, inchiderea caselor de rugaciune, si arestarea  tuturor celor ce vor sa traiasca o viata noua dupa principiile lui Hristos; ci primii care au spart ghiata necredintei, care au inlaturat intunerecul superstitiilor, care au scuturat jugul tiran al pacatului, care au semanat vestea cea buna, au fost dintre oamenii simplii, dintre harnicii muncitori mineri,  dintre cei legati strins de poporul de jos, dintre cei care au au cunoscut practic greutatile poporului si nevoile lor materiale si spirituale.

Intre anii 1914-1918, un grup de mineri din Moldova Noua munceau la minele de carbuni din “ Wereswar”/Ungaria/. In anul 1917 a sosit in mijlocul lor la minele “ Wereswar”, angajindu-se la mina, fr.Constantin Buriman din comuna Coronini, care primise credinta in Domnul Isus in armata in timpul razboiului. Dinsul odata asezat acolo la lucrare, n-a putut fi nepasator fata de tovarasii sai de lucru, ci a cautat prin toate mijloacele posibile si cu modestele sale cunostinte sa le arate  tuturor adevarata cale, adevarata voie a lui Dumnezeu .

Primul text care  a constituit baza predicii sale a fost din II Corinteni5:20: “Noi dar, suntem trimisi imputerniciti ai lui Hristos; si ca si cum Dumnezeu ar indemna prin noi, va rugam fierbinte in Numele lui Hristos: impacati-va cu Dumnezeu!”. In tot timpul vorbirii sale punea accentul pe cuvintele: ”…impacati-va cu Dumnezeu!”. Si asa dupa cum se spune la Isaia in capitolul 55:10-11 “ caci dupa cum ploaia si zapada se pogoara din ceruri, si nu se mai intoarce inapoi, ci uda pamintul si-l face sa rodeasca si sa odrasleasca… tot asa si cuvintul meu , care iese din gura mea, nu se intoarce la Mine fara rod ci va face voia Mea si va implini planurile Mele.”Si ca prim rezultat al predicii sale, un grup de 4 persoanesi anume: fr.Nicolae Craiovanu,sora Liza Craiovanu, fr.Ioan Baias si fr.Ilie Craiovanu au crezut in Domnul Isus, primind mintuirea prin jertfa de pe Calvar si botezindu-se dupa porunca lui Hristos.

Dintre acestia, doi au fost chemati acasa, ambii frati de corp si de credinta: fr.Nicolae Craiovanu si fr. Ilie Craiovanu, care au fost transplantati in Imparatia lui Dumnezeu, iar doi se gasesc inca in viata: sora Liza Craiovanu care e la Timisoara si si fratele Ioan Baiasu care e aci in mijlocul nostru.

La 11 Februarie 1919, primul mintuit prin singele lui Hristos care a pasit in acest oras; primul pioner care a inlaturat obstacolele din calea adevarului lui Dumnezeu; primul ducator de vesti bune; primul stegar al Evangheliei a fost neobositul si neuitatul frate Ilie Craioveanu.

Merita chiar acum si aci in locul acesta sa facem o mica paranteza si sa scoatem in evidenta portretul aceluia care a lucrat ziua si noaptea, la timp si nelatimp; aceluia care a netezit drumul; aceluia care a suferit mult si a plins mult pentru mintuirea acestui oras si a comunelor invecinate.

El era de statura mijlocie, imbracat modest, vesnic senin, intotdeauna cu zimbetul pe buse. Pe fata sa si in privirea sa se putea citi oricind si de catre oricinea: liniste sufleteasca, un suflet bun, o inima gata oricind sa iubeasca si oricui sa ierte totul. Structura fiintei sale si mimica fetei sale impunea oricui respect si seriozitate. El s-a simtit legat prin toate fibrele fiintei lui de lucrarea sfinta a Evangheliei fata de care nu si-a ingaduit uitare sau abatere. Evanghelia si vestirea lui Hristos i-au fost temeiul, datoria si rostul vietii sale. El prin puterea Duhului Sfinta a atins inimile si a desteptat in cel mai impietrit om, o dorinta nestinsa dupa Dumnezeu. Orice perceptie a simturilor el o transforma in predica. Tot ce a vazut si a auzit de  la cel mai mic fir de iarba si pina la parfumul florilor, el transforma in exemple vii pline de invataturi, sfaturi, indemnuri, si oratorie. Predicile sale nu impresionau, ci miscau inimile, storceau lacrimi si schimbau caracterul oamenilor. Gigant printre marii pioneri si vestitori ai lui Hristos, contopit cu slujba lui, a cucerit gloria neperitoare a Raiului lui Dumnezeu, nu prin victorie asupra altora, ci prin biruirea lui insasi; printr-o asemanare tot mai mult cu Hristos; printr-o munca plina de abnegatie, raminind in orice imprejurare un exemplu de noblete, statornicie, sinceritate, sfintenie, etc. Cu cita putere de evocare  a risipit el in toate  partile margaritarele sfinte si de pret ale Cuvintului lui Dumnezeu? Fiinta lui nu a fost niciodata intuneceta de invidie, de interese personale sau rautate , ci a stralucit si s-a evedentiat  in vestmintul  celor mai autentice virtuti.

Odata ajuns in orasul lui natal, pe meleagurile lui dragi unde si-a desmerdat copilaria, intocmai ca Andrei  care descoperind in Hristos pe Fiul lui Dumnezeu, n-a putut fi indiferent si pasiv fata de fratele lui Petru; la fel si fratele Ilie Craioveanu care descoperise in Hristos o comoara, izvorul de mintuire si mijlocul de fericire, n-a putut fi nepasator fata de  atitia pe care-i cunostea si pe care nu-i cunostea, in mijlocul carora traia si-i intilnea in fiecare zi. A mers la ei in familii, la ei acasa, a stat de vorba cu toti pe care-i intilnea pe drum, impartindu-le hrana sufleteasca, vestindu-le dragostea lui Dumnezeu si mintuirea de pe dealul Golgotei, si mai presus de toate, viata lui era o predica vie, care a avut o influenta covirsitoare asupra tuturor.

Serviciile religioase le tinea la casa parinteasca, intr-o camera micuta si modesta. Datorita muncii sale neobosite rugaciunilor sale rupte din inima, si invesmintate in lacrimi, nu la mai mult decit  la 5 luni, un grup frumos de 25 de persoane, inlaturind toate piedicile, au crezut in Domnul Isus, si dupa porunca lui Hristos, s-au botezat la 3 August 1919 in riul Nera la Slatina, de catre fratele Ignea. Aceste 25 de persoane sunt: Popescu Costa, Popescu Maria, Arcan Costa, Pascu Nicolae, Pascu Maria, Nistoran Stefan, Nistoran Alexandra, Ion Ion, Iancu Gheorghe, Popescu Elena, Iancu Amalia, Iancu Amalia, Iancu Marta, Nistoran Alexandra, Strainescu Amalia, Disaga Nicolae, Gruescu Magdalena, Baias Sara, Caraboianu Elena, Nistoran Nasta, Craiovanu Cati, Craiovanu Petru, Craiovanu Amalia, Gruescu Iovan si Tudor Ioan. Majoritatea din aceste persoane  s-au dus acasa linga Domnul lor in care si-au pus increderea, in tara lor vesnica unde nu mai e durere , iar 8 persoane se gasesc inca in viata, dintre care unele sunt aci in mijlocul nostru.

Odata botezate 25 de persoane, lucrul Domnului in acest oras a luat un mare avint, incit s-a simtit nevoia de un alt local mai mare si mai corespunzator. Problema aceasta a fost repede rezolvata prin punerea la dispozitie de catre fratele Ion Ion a unei camere din cladirea din curte. Aci copiii Domnului au avut un loc putin mai mare ca cel precedent.

Asa a fost inceputul credintei baptiste, dar acum sa trecem la al doilea capitol, la

II. DESVOLTAREA  CREDINTEI  BAPTISTE  IN  ORASUL  MOLDOVA NOUA

Odata convertite 25 de persoane, lucrarea Domnului a luat o mare amploare si datorita lucrarii neobosite a noilor credinciosi de  convertire a oamenilor la Isus, in scurt timp s-a constatat ca si noul locas este insuficient. Fratele Ion Ion, om predat lui Dumnezeu, care nu cauta interesul sau ci interesul cauzei lui Hristos,cu toata bucuria a pus la dispozitia fratilor, camera cea mai buna si cea mai mare din casa de la drum. Aci fratii au avut si primit bucurii din abundenta si binecuvintarea Domnului se innoia cu fiecare zi. Poporul miscat de noua religie care se evedentiasa printr-o viata exemplara, cerceta de fiecare data serviciile religioase. Cintarile frumoase cintate cu atita patos de noii credinciosi; rugaciunile sfinte, pline de putere, lacrimile calde care se prelingeau pe fata copiilor lui Dumnezeu pentru cei nemintuiti si predicarea Cuvintului Sfint prin puterea Duhului, muia pina si o inima de cremene, scalda fetele ascultatorilo in lacrimi, smulgindu-le intrebarea ca in ziua Rusaliilor:”Fratilor ce sa facem?”

Lucrarea inceputa prin frati si udata de ploaia torentiala a Duhului Sfint nu putea sa apuna si sa vestejeasca, cu toate loviturile si ura deslantuita asupra ei,ci ea intocmai ca o saminta de mustar, crestea pe zi ce trecea si se desvolta uimitor in vazul tuturor. Poporul miscat pina in adincul fiintei de ceea ce vedea: ca dintr-un om rau devi om bun, dintr-un blestemator un binecuvintator, dintr-un mincinos un om care spune numai adevaru,dintr-un betiv un om infrinat, dintr-un stapinit de patimi un om schimbat din temelie, cu o viata noua, nu mai putea fi oprit de nimeni si de nimic a nu imbratisa noua credinta si adevarata credinta, asa dupa cum se oglindeste ea pe paginile Sfintei Scripturi. Fiecare zi aducea cu ea noi roade, noi binecuvintari. La toate serviciile Casa de rugaciune era arhiplina. Toti cei care luau parte  la serviciile dumnezeiesti, nu puteau asa cum au venit: reci, indiferenti,etc., ci Duhul Sfint prin Cuvintul vestit, prin cintari si rugaciunile fierbinti ale credinciosilor, incalzea si inima de gheata, risipea norii necredintei si indoielii, lumina mintea tuturor si semana in fiinta ascultatorilor un dor nestins dupa Dumnezeu, dupa cele sfinte; apoi toti acestia cind s-au intors la familiile lor, la casa lor, la cei dragi ai lor, au devenit niste focare de influenta, niste apostoli infocati intocmai ca Petru si Ioan, care au spus in fata Sinedriului: “ Noi nu putem tacea despre cele ce am vazut si auzit “. Si iata ca nu la mai mult de 8 luni dela  primul botez tinut la Slatina, trebue sa se tina al doilea botez. Ziua de 30 Mai 1920 e sapata adinc in inimile copiilor lui Dumnezeu si gravata cu litere de aur in istoria Bisericii noastre, cind 44 de suflete care au crezut in Domnul Isus, mintuiti prin jertfa de pe Calvar si innoiti complectamente prin singele scump al Fiului lui Dumnezeu curs pe Golgota, au marturisit in plin public , cu glas tare, credinta lor ferma in Domnul Isus si apoi cu fata scaldata in lacrimi de bucurie, au pasit in apele limpezi ale Dunarii, si acolo in vazul multimii de pe pamint si in vazul cerului, ingerilor si sfintilor lui Dumnezeu, dupa porunca lui Hristos si practica sfintilor apostoli, s-au botezat in numele Sfintei Treimi: a Tatalui, Fiului si Duhului Sfint. Si asa dupa cum scrie fr.Ilie Craiovanu in istoria Bisericii, ca la botezul acesta “ s-a simtit o adevarata manifestare a Duhului Sfint “. În cuvintele acestea se ascunde mult, o bogatie spirituala de nedescris. Nici pana scriitorului nici versurile poetului, nici pensula pictorului si nici glasul vrajit al cintaretului nu poate sa redea  nici pe departe: cerul senin, ondulatia valurilor, murmurul tainic al apei, verdeata imprejurimilor, lacrimile calzi care picurau din ochii tuturor pe malurile Dunarii, cintecile, rugaciunile, sentimentele si binecuvintarile divine revarsate peste toti. Cind iai cunostinta cu aceste lucruri, nu poti ca sa-ti stavilesti izvorul lacrimilor si sa nu te apleci in genunchi in fata Aceluia care a facut minuni pe pamint  cu vietile oamenilor. Caci ce minune poate fi mai mare decit regenerarea unei vieti decazute?

Datorita faptului ca numarul membrilor a crescut simtitor, si cum localul de rugaciune de la fr. Ion Ion devenise neincapator, s-a ridicat problema: trebuie sa avem un local special de rugaciune si iata ca problema aceasta a fost rezolvata la 12 Iulie 1922 prin cumpararea casei din locul unde  e Biserica xxxxxxxx existenta, de la notarul Iosif Mayer. Cum casa aceasta avea multe camere, fratii au spart zidurile, contopind mai multe camere la un loc si in felul acesta fratii au avut un locas de rugaciune destul de mare, unde se inchinau lui Dumnezeu si vesteau cuvintul Sfint al Evangheliei.

Aici fratii s-au bucurat nespus de mult pina in 8 Octombrie 1929 cind  s-a spart cladirea si s-a inceput zidirea unei Biserici asa cum o avem azi, si-n care sarbatorim  36  de ani dela inceperea credintei baptiste in orasul nostru.

Dupa o munca destul de costisitoare timp de 9 luni,  pe data de 8 iunie 1930 s-a facut inaugurarea prezentei Biserici, cind fratii au plins de bucurie vazind opera frumoasa a jertfelor si muncii lor.

De atunci si pina azi, bucuria fratilor a fost si este desavirsita. Binecuvintarile cerului n-au contenit deloc. Fiecare an aducea noi roade, noi convertiti, si astazi putem spune cu multa mindrie ca Biserica noastra se numara printre cele mai mari Biserici din ţară.

Dar pina s-a putut ajunge la aceasta cladire estetica si utibila, care se numara printre cele mai mari cladiri din acest oras, trebuie sa stim ca fratii din loc, copiii Domnului Isus au depus mari jertfe. Aceasta o dovedeste marimea Bisricii si cartea de aur a Bisericii, unde fiecare frate e aratat cu contributia depusa . Contributia consta din sume enorme de bani si zile de munca.

Dau numai citeva exemple de jertfa care au depasit suma de 6000 de lei, ele sunt dupa cum urmeaza

——————————————————————————————–

Nr.             Numele si pronumele       Numarul zilelor             Suma

Crt             capului de familie               de lucru

——————————————————————————————–

    1.             Arcan Costa                              80                          14.300
    2.             Iacobici Tudor                           42                          13.500
    3.             Iancu Gheorghe                         78                          11.800
    4.             Craiovanu Ilie                            88                            9.800
    5.             Calescu Nicolae                         30                            9.783
    6.             Bugaru Dumitru                         23                            9.230
    7.             Iacobici Toma                           47                            8.996
    8.             Popescu Costa                         32                             8.000
    9.             Pascu Nicolae                          49                            7.700
    10.             Baloi Mihai                               26                            7.400
    11.             Gruescu Gheorghe                    38                             7.350
    12.             Albu Costa                              73                            7.076
    13.             Carcaleanu Dumitru                  41                             7.050
    14.             Caraboianu Ilie                        21                             6.900
    15.             Nicola Nicolae                         29                             7.000
    16.             Tudor Gheorghita                     51                            6.962
    17.             Gruescu Costa                        26                             6.798
    18.             Dobrescu Ilie                            8                            6.750
    19.             Nistoranu Moise                       37                           6.200
    20.             Baloi Ilie                                 19                            6.000

——————————————————————————————

Secretul acestei darnicii imbelsugate il gasim la II Corinteni 8:5 “…s-au dat mai întâi pe ei însăşi Domnului”. Cred din toata inima ca multi dintre ei intocmai ca membrii Bisericii din Macedonia au dat “…peste puterile lor”/ II Corinteni 8:3/ Toti acestia si altii ca ei , sunt cununa trecutului, bucuria prezentului si mindria viitorului.

Daca Biserica aceasta a inflorit desvoltindu-se cu pasi repezi, se datoreste membrilorei predati lui Dumnezeu, lepadati de ei insasi, cari alaturi de fr. Ilie Craioveanu, zi si noapte s-au rugat lai Dumnezeu cu fata scaldata in lacrimi pentru mintuirea satenilor la timp si nelatimo, au vestit fiecare individual tuturor despre dragostea lui Dumnezeu si apoi  cu fapta  au dovedit cele propovaduite, ajutind pe toti, numai ca sa-i poata cistiga la Domnul Isus, izvorul fericirii vesnice.

Dar sa trecem la xx o alta  latura care se oglindeste in decursul vremii si anume la

III.  APORTUL  CREDINTEI  BAPTISTE  IN ORASUL MOLDOVA NOUA

Prin patrunderea credintei baptiste in orasul nostru ca si in celelalte comune xxx, trebuie sa recunoastem fara sovaire ca noua religie, noii credinciosi au contribuit foarte mult la bunul mers al tarii, mai intii prin:

1/ Aportul lor moral. Toti cei care au imbratisat noua religie, care au crezut cu adevarat in Domnul Isus, au devenit in toate privintele persoane morale in cel mai inalt inteles al cuvintului. Cuvintele lor erau ziditoare, iar faptele lor straluciau. Toti membrii Bisericii Baptiste erau oameni sinceri, ceeace spuneau aceia si faceau. Erau impotriva minciunii, urei, prefacatoriei, hotiei, betiei, lacomiei, inselaciunei, divortului, avortului, si tuturor pacatelor. Prin felul lor de a fi erau niste exemple de morala vrednice de imitat.

Erau si sunt iubitori de tara, ascultatori de conducatorii Statului, gata oricind de jertfa pentru inflorirea Patriei scumpe. Oriunde au fost pusi, au dovedit ascultare, la orice lucrare si in orice post erau asezati, au fost exemple de necontestatin realizarea muncii, si plini de  abnegatie pentru slujba pe care o detineau.

Dar ei au mai contribuit si prin:

2/ Aport igenic. Nimeni nu poate contesta faptul acesta, deoarece el s-a  oglindit si se oglindeste inca pretutindenea. Toti credinciosii baptisti din Moldova Noua, au cautat din clipa cind s-au intors la Domnul Isus, sa realizeze o curatenie exemplara. Hainele si le mentineau intr-o stare  de  permanenta curatenie. Atit interiorul cit si exteriorul casei lua o alta infatisare o infatisare placuta si atragatoare. Ca sa gasesti un credincios baptist intr-un sat nu trebuie sa intrebi pe nimeni, doar sa privesti la aspectul casei, si prin curatenia exterioara poti fi convins si incredintat ca acolo e un baptist. Ei au fost, sunt si vor fi iubitori ai curateniei.

Dar sa nu raminem aci, ci  sa mergem mai departe si anume la

3/ Aportul cultural .Unde a patruns credinta in Domnul Isus, a aparut si cultura. Majoritatea membrilor nostri stiu sa citeasca si sa scrie. Toti cei care nu stiau carte, care nu stiau ceti, din clipa cind s-au intilnit cu Domnul Isus, impinsi de dorinta de a ceti singuri Biblia, s-au apucat sa invete carte, si n-a trecut mult timp si apoi singuri isi hraneau sufletul din  Cuvintul lui Dumnezeu . Prin primirea credintei baptiste analfabetismul a inceput sa fie inlaturat, negura nestiintei a inceput sa se imprastie si in locul ei sa rasara soarele cunostintei.

4/. Aportul economic. Toticredinciosii Bisericii noastre au inceput sa-si lucreze mai bine pamintul, sa-l ingrijeasca in conditiile cele mai bune. Educati de anumiti profesori de credinta baptista, multi au devenit pomicultori si apicultori, ajutind prin aceasta la economia tarii.

Din cele enumerate pe scurt se oglindeste aportul adus de credinciosii baptisti in orasul acesta.

Un alt capitol care parca ni se impune  cu  multa tarie e

IV.  PERSECUTIILE  CREDINTEI  BAPTISTE  IN  MOLDOVA NOUA

Peste noii credinciosi care nu aveau alta vina decit ca se rugau lui Dumnezeu dupa Biblie, desbracati de formele religioase, s-au abatut an dupa an si veac dupa veac valuri de prigoane. Betii credinciosi, curati la suflet si blinzi cu inima ca niste miei, erau batjocoriti, aratati cu degetul ironic, persecutati alungati din familie si cite altele nu s-au abatut asupra lor, numai pentru faptul ca vor sa traiasca o viata sfinta dupa voia lui Dumnezeu.

Nu ne mira faptul ca au fost prigoniti de familie, caci avem explicatia biblica bine intemiata “din nestiinta” au facut asa, dar suntem mirati de gestul neomenesc al multor fete bisericesti care imbracati in uniforme de slujitori ai lui Dumnezeu, cu crucea la piept si cu Biblia in mina au adus la adresa sincerilor si pasnicilor credinciosi fel si fel de neadevaruri cu scopul ca sa fie exterminati. Altarul de unde se propovaduia Evanghelia devenise un loc unde se faceau blesteme contra credinciosilor baptisti, blesteme care nu depaseau plafonul. Gura care preamarea pe Dumnezeu si blestema pe oameni. Sfintul Iacob se intreaba: “oare din aceeasi vina a izvorului tisneste si apa dulce si apa amara?”

El pune intrebarea si apoi lasa sa raspundem noi.

Si ce raspuns putem da?  Decit nu, nu, de o mie de ori nu. Dintr-un izvor bun iese apa buna.

Cum pe timpul cind au aparut primii credinciosi baptisti partea aceasta de catre Dunare se gasea sub dominatie sirba, preotul Pavel Bufanu stapinit de un debit mare de ura si rautate a inventat o  minciuna pe care nici el n-o credea: ca noii credinciosi tin adunari secrete, ca sunt impotriva Statului , si altele de felul acesta…si cum cei care domneau atunci dusi in eroare, fara ca sa mai cerceteze daca cele semnalate sunt autentice, au contulburat serviciile religioase tinute in casa fr.Ion Ion, ba chiar au arestat pe fr. Ilie Craioveanu si pe fr. Ion Ion ducindu-i la primarie unde prin amenintari le-a impus sa nu se mai adune, iar pe fr. Ion Ion l-a averizat ca daca mai da voie ca la el in casa sa se tina service religioase il pusca.

Si cum jandarmii de pe atunci, din niste slujitori ai Statului au devenit slujitori ai fetelor bisericesti, care-i transformase in niste copii bine dresati, care urmareau cu nestavilit nesati descoperirea modestului si pasnicului grup de credinciosi. Intr-o duminica tocmai cind se intorceau de la rugaciune, credinciosii au fost intimpinati de jandarmii sirbi, unii au fugit de furia lor salbateca, dar doi frati mai curajosi au stat ca sa-i lamureasca ca ei n-au facut altceva decit s-au rugat lui Dumnezeu. Dar ce e mai greu dacit sa lamuresti pe cineva care nu se lase lamurit. Fara ca sa-i asculte i-a lovit cu pumnii si cu patul de arma, dar fratii s-au mingiiat stiind ca fiecare lovitura in vesnicie va fi o binecuvintare in plus.

Tot fetzele bisericesti au fost acelea care au spus autoritatilor sirbesti de pe atunci ca credinciosii baptisti sunt bolsevici veniti din Rusia, propagatori ai Comunismului, fapt care a facut pe soldatii sirbi sa-si intensifice prigoana asupra baptistilor.

Slujitorii altarelor au depus toate eforturile si au intrebuintat toate metodele pentru a le face viata mai grea si amara sincerilor si blinzilor copii ai lui Dumnezeu.

Datorita faptului ca lucrarea inceputa de frati se dezvolta uimitor si prindea radacini adinci in viata poporului, preotul Valeriu Dabici a facut o reclamatie la Ministerul de razboi cu fel si fel de motive absurde care a avut ca urmare o ancheta, si anchetatorii fiind sub influenta slujitorului de la altar au arestat pe trei frati: Gheorghe Iancu, Ion Ion si fr.Stefan Nistoran, ducindu-i la Moldova Veche. Pe fr. Ion ion l-a amenintat prin injuraturi ca ii pune bomba la casa. Nu stim care era scopul anchetatorilor cu cei trei credinciosi arestati , ori sa-i inece in valurile Dunarii, sau sa-i duca undeva unde sa li se piarda de urma. Dar Dumnezeu a intervenit la timp prin intermediul fr. Moise Nistoran la unul din conducatorii de atunci care s-a revoltat contra acelora care au arestat fara nici un motiv pe pasnicii credinciosi baptisti, punindu-i imediat in libertate.

Tinerile vlastare ale Bisericii, copii fratilor  au fost prigoniti in scoli, de catre invatatori care se gaseau tot sub influenta slujitorilor de la altar. Copii erau batuti, tinuti ore intregi in genunchi, obiect de ris si batjocora pentru ceilalti, fortati sa-si faca semnul crucii si altele. Multi dintre ei au fost lasati repetenti numai pentru faptul ca sunt copii de-ai baptistilor, cu toate ca invatau foarte bine. Ce sa mai spun de fratii functionari care indurau un nesfirsit calvar, numai pentru faptul ca vor sa traiasca o viata predata intocmai lui Dumnezeu.

În nenumarate rânduri Biserica a fost închisă şi sigilată. A fost transformata în cinematograf. Fratii amendati cu bani si zile de inchisoare.

Am putea continua până deseara cu asemenea marturii, dar cred ca sunt suficiente, ca sa ne dam seama despre greul indurat de baptisti, dar cu toate acestea cu ei se potriveste proverbul : “Apa trece pietrele ramin”.

Tuturor prigoanelor si prigonitorilor li s-a pus capat cu data de 23 August 1944, cind usile temnitilor au fost larg deschise, credinciosii pusi in libertate, Bisericilor li s-a rupt sigilele si copiilor lui Dumnezeu li s-a dat libertate de a se ruga lui Dumnezeu dupa convingerea lor. Acesta e unul din multele rezultate al noului Stat de Democratie Populara.

Scopul suprem al prigonitorilor era spulberarea credintei baptiste din raionul nostru, dar unde sunt ei astazi? Daca nu pot sa vada ei cu ochii lor ca credinciosii baptisti in anul 1955 sarbatoresc jubileul a 36 de ani de la aparitia si inradacinarea lor? Astazi strigam cu toata inima impreuna cu omul Vechiului Testament ”Eben Ezer” “Pina aici ne-a ajutat Dumnezeu”

Şi acum de încheere câteva


V.  CONCLUZII  DIN  TRECUTUL CREDINTEI  BAPTISTE  IN  MOLDOVA NOUA

Incepatorii credintei baptiste aci in Moldova Noua ca si oriunde in alta parte au fost persoane care pe zi ce trecea tindeau tot mai mult a ajunge in asemanarea lui Hristos. Depuneau orice efort numai sa-si poata realiza nobilul acop.

Incepatorii credintei baptiste in orasul nostru au fost persoane care au urit pacatul din toata inima, ferindu-se pe cit le sta in putinta a nu-l comite.

Incepatorii credintei baptiste in aceasta localitate au fost invesmintati in sinceritate si sfintenie sorbind cu nesati Cuvintul Domnului.

Incepatorii credintei baptiste din loc au tinut cu toata strictetea la morala Bisericii, precum si la pastrarea prestigiului ei.

Incepatorii credintei noastre au luptat pentru readucerea doctrinelor Nou Testamentale la adevaratul făgaş dupa Biblie si apoi sa le pastreze pina la sfirsit nealterate .

Incepatorii nostrii au fost oameni care au daruit mult, gata oricind sa depuna jertfe enorm de mari pentru cauza imparatiei lui Dumnezeu.

Incepatorii credintei baptiste din acest oras nu s-au lasat infricati de prigoana, n-au cedat, nu s-au compromis ca din cauza prigonitorilor sa se lepede de credinta, ci au stat tari pe temelia lor care e Hristos, tinind sus si tare steagul Evangheliei.

Inaintasii nostrii au fost persoane care tindeau cu nestavilit nesati cistigarea lumii lui Hristos.

Intrebarea se ridica: Se mai aseamana viata noastra cu viata primilor stegari? Se mai aseamana Bisericile noastre de azi cu Bisericile de ieri a inaintasilor nostrii ???

Deci sa invatam si iarasi sa invatam din experienta si biruinta lor sa mergem inainte si numai inainte caci de partea noastra e Acela care a condus pe Moise, Iosua acela care a zis: “Datu-mi-sa toata puterea in cer sus si pe pamint jos”.

Amin

Compusă de Munteanu Nicolae

Predicatorul Bisericii din Moldova Nouă

© 2016 - Biserica Baptistă Nr.1 "Maranata" - Moldova Nouă
Wordpress Themes
Scroll to Top