cipro dosage for uti treatment

Posts tagged ‘credinta’

Credință și Viziune

pastor Nelu Popescu

Dream As Big As You Want To-2

 

 

 

 

 

“Domnul zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta.Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare.Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.” – Genesa 12: 1-3

Credința biblică este instrumentul de cercetare și cunoaștere în domeniul religios. Ea acoperă atât prezentul cât și viitorul. Credința transcende realitățile de aici și acum și ne poate ajuta să „vedem” realitățile viitoare. Viziunea, pe de altă parte, este un mod specific de a vedea și concepe lucrurile. Asocierea credinței biblice cu viziunea este absolut necesară în viața oricărui credincios și, cu atât mai mult, în viața oricărui lider creștin.

Credința ne ajută să „vedem” lucrurile care nu se văd, iar viziunea trebuie să aibă în ea dinamismul credinței pentru a putea fi realizată.

Oamenii așa ziși practici nu pun prea mare preț nici pe credință și nici pe viziune; unii chiar le disprețuiesc. Se spune despre cineva, marcat de stilul său de viață foarte practic, că și-a scris propriul epitaf: „Aici odihnește unul al cărui suflet a fost înflăcărat uneori de mari dorinte; unul căruia cortina infinitului i-a fost deschisă uneori, doar puțin, dar care nu a avut curajul să facă nimic cu aceasta”. Oamenii credincioși și cu viziune, din toate generațiile și din toate timpurile, au făcut lucrurile să se întample, în conformitate cu voia lui Dumnezeu.

Putem lua exemplu de la oamenii cu o credință vizionară ai Vechiului Testament: Avraam, Moise, Iosif și toți profeții. Credința și viziunea aduc în viața celor credincioși o doză de neliniște, de aceea cei mai mulți nu au curajul să împărtășească și să dea curs la ceea ce Dumnezeu le pune pe inimă. Trebuie însă să știm că, deși Cel care ne-a chemat este nevăzut, destinația înspre care ne duce nu este descrisă în detalii, cei care ne hotărâm să-L urmăm vom avea parte de însoțirea și călăuzirea Lui permanentă prin Duhul Sfânt.

Credința și viziunea pot avea capcanele lor. Ca în orice domeniu există și aici falsuri: credință falsă și viziune falsă. Trebuie să fim cu mare băgare de seamă întrucât acestea sunt fundamentale în cadrul chemării divine și determinante prin consecințele lor. Dumnezeu este sursă doar pentru viziunile care sunt un rezultat al chemării la pocaință și slujire, doar al acelor viziuni care sunt impulsionate de credința în El. Viziunea creștină este inspirată direct sau indirect de chemarea lui Dumnezeu și adună în ea pătrunderea credinței, adică înțelegerea lucrurilor în esența lor și anticiparea credinței, adică acel ceva care ne trece dincolo de prezent spre o posibilitate în viitor.

Cineva spunea: „Viziunea și realitatea, cuvântul și împlinirea, prezentul și viitorul, starea de fapt și posibilitatea, neliniștea și actiunea, mania cu privire la ceea ce este greșit și dorința pentru ceea ce este mai bine – oricare ar fi perechile contrastante, credința vizionară va arunca un pod peste prăpastie”. Credinciosul vizionar vede realitatea vremii în care trăiește și se întreabă mai întâi de ce. Dar și dacă înțelege și dacă nu înțelege de ce, prin credință el se întreabă de ce nu altfel gândindu-se la realitatea viitoare diferită și posibilă, conformă cu voia și planul lui Dumnezeu.

Viziunea creștină este total diferită de ambițiile omenești de a atinge excelența, de dorința de a exploata deplin potentialul uman, de spiritul de competiție, de dorința de faimă sau putere, lucruri care îi caracterizează pe oamenii hotărâți să încalce orice limite în drumul arogant al împlinirii de sine.

Cum este credința pe care susținem că o avem? – doar în ceea ce privește viața și lucrurile de aici și acum, așa cum sunt, sau este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite după voia lui Dumnezeu, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd încă, dar pe care Dumnezeu vrea să le facă, asteptând ca noi sa I le cerem și să ieșim din zona noastră de confort pentru împlinirea lor? – încorsetată și mulțumită de binecuvântările pe care le avem deja, sau tânjim după ceva mai mult, mai bine, mai profund, toate acestea determinate de o viață mai aproape de Dumnezeu, într-o nouă etapă de sfințire prin Duhul Sfânt și prin Cuvântul Scripturii?

Despre credincioșii vizionari ai Vechiului Testament ni se spune: „În credință au murit toți aceștia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite; ci doar le-au văzut și leau urat de bine de deperte…”(Evrei 11:13).

Să avem curajul să ne gândim cum ar putea fi lucrurile altfel și să-I cerem lui Dumnezeu să le schimbe, punându-ne mai apoi la dispoziția Lui.

Un Altfel de Maraton!

pastor Sabin Varan

Un-Altfel-de-Maraton

 

„Alerg spre țintă pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu în Cristos Isus” (Filipeni 3:14)

Suntem iarăși înaintea unui an nou pe care îl începem, dar pe care nu știm dacă îl vom sfîrși aici pe pământ sau după hotărârea lui Dumnezeu vom fi chemați să ne continuăm existența în veșnicie. Accidentul aviatic în urma căruia cei patru membrii ai echipajului medical au murit și alții de lângă noi sau de lângă cei cunoscuți de noi au murit, parcă prea devereme ne spune încă o dată că viața este unică, scurtă, iar trecerea ei ireversibilă. Suntem marcați zi de zi de o trecere inexplicabil de rapidă a zilelor și de iminența morții manifestată lângă noi și între
noi.

În pustie au fost îngropați milioane de israeliți dintre cei care nu L-au ascultat pe Domnul și nu s-au încrezut în El pentru a intra în țara promisă. Moise a înțeles că viața este în mâna lui Dumnezeu. Cu această realitate permanent înaintea ochilor lui și în minte, Moise scrie o rugăciune, Psalmul 90, în care cere de la Dumnezeu înțelepciunea de a învăța să își numere bine zilele. Oare nu știa Moise câți ani are sau cum să-și socotească anii? Cu siguranță știa. Ceea ce a cerut lui Dumnezeu a fost să-i dea înțelepciunea de a ști cum să-și trăiască viața aici pe pământ mai bine știind că într-o zi se va întâlni cu Dumnezeu. Timpul pe care îl avem este o monedă prețioasă primită de la Dumnezeu și depinde în totalitate de noi felul în care o vom cheltui: spre folosul sau în dezavantajul nostru veșnic. Toate evaluările și bilanțurile de sfîrșit de an ne spun că oamenii sunt interesați cum și-au investit viața chiar dacă astăzi asta se măsoară în popularitate, poziții sociale pe scara ierahică și nu în ultimul rând profit financiar.

Va invit în cele ce urmează să ne uităm la modelul apostolului Pavel și din învățătura lui să descoperim cum trebuie să ne investim viața și în anul care ne stă înainte.

Dinamica vieții: dintre toate analogiile pe care apostolul le-ar fi putut folosi, el alege să ne pună înainte viața ca un maraton: „nu că am și câștigat premiul sau că am și ajuns desăvârșit, dar alerg înainte căutând să-l apuc întru-cât și eu am fost apucat de Cristos” (Filipeni 3:12). Analogia aceasta scoate în evidență principii fundamentale după care trebuie investiți anii noștri. Umblarea pe cale cu Dumnezeu trebuie să fie caracterizată de o viață activă.

Să te investești, să lucrezi, să nu lenevești, să răscumperi vremea, să nu obosești în facerea binelui, să te sacrifici. Efortul, implicarea disciplina și antrenamentul în cele spirituale sunt elemente vitale ale vieții celui credincios. E absurdă participarea la maraton fără disponibilitatea de a alerga. Chiar și ultimul care trece linia de sosire trebuie să depună efort, să alerge, chiar dacă poate o face mai încet. Este viața ta o viață activă în slujba lui Dumnezeu? Ești mântuit și alergi pe calea credinței? Alergarea despre care vorbește Pavel nu este altceva decât o permanentă investire a vieții în cunoașterea personală a lui Dumnezeu, în lucrul Împărăției lui Dumnezeu și în oamenii de lângă noi – familie, biserică, prieteni cu scopul de-al face cunoscut pe Dumnezeu. Oricine ai fi dacă ești creștin, copil al lui Dumnezeu ești chemat la o viață activă pentru Dumnezeu. Ești înscris în cursă, ești la maraton. Ai obosit? Odihnește-te în Domnul și înțelege că nu ai voie să renunți. De-acolo de unde ești începe să alergi, începe să lucrezi. Este mai bine să mori pentru ceva decât să trăiești pentru nimic.

Direcție: „alerg spre țintă” (Filipeni 3:14). Lucrurile asupra cărora îți este îndreptată inima vor determina modul în care îți vei petrece timpul și îți vei consuma energia. Pentru ce trăiești sub soare? Orice domeniu de activitate pentru a contabiliza rezultate de succes impune anumite ținte de atins și chiar de depășit. Pentru apostolul Pavel viață creștină are o singură țintă – întâlnirea cu Domnul la sfărșitul ei. Un astfel de reper stabilește pentru el și aici pe pământ anumite obiective de realizat până va ajunge la final să se bucure de întâlnirea cu Dumnezeu atunci când va trece linia de sosire. O țintă foarte ușor de observat în viața lui Pavel a fost să spună tuturor despre Mântuitorul Lui. Să ducă vestea bună, să vestească Evanghelia. A fost focul care i-a mistuit viața. Fie pe uscat sau pe mare, în liniște sau în tensiune, în libertate sau în temniță, între frați sau păgâni l-a prezentat pe Domnul Isus. A fost ținta pentru care a trăit și pentru care în final și-a dat și viața. Care sunt lucrurile pentru care ești dispus să oferi cel mai mult timp? Au ele de-a face cu slujirea lui Dumnezeu sau sunt lucrurile lumii de aici. Te invit să te întrebi forța, energia și timpul tău în slujba căror ținte de realizat le-ai pus? Sunt ele puse în slujba Împărăției, a Domnului Cristos?

Motivație: „pentru premiul chemării cerești al lui Dumnezeu” (Filipeni 3:14). Pavel nu a fost un idealist ci prin faptul că și-a asumat și riscurile care vin odată cu urmarea lui Cristos a dovedit realismul cu care a prezentat viața creștină. A încerca să eviți riscurile este ca și cum ai încerca să eviți viața. Pavel a știut ce îl așteaptă dincolo de valea temerii și a plângerii – premiul. Ca orice maraton și maratonul vieții creștine are la final premierea, o cunună care nu se poate vesteji a slavei – 2 Timotei 4:8. Fiecare pas mărunt al credinței duce la o relație mai bogată și binecuvantată cu Dumnezeu. Slujirea în familie, biserică și societate a fiecăruia dintre noi este sub ochii lui Dumnezeu și va fi răsplătită. Osteneala și investiția nu va fi zadarnică de-aceea apostolul ne îndeamnă: „preaiubiții mei frați, fiți tari, neclintiți, sporiți totdeauna în lucrul Domnului că știți că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică” (1 Corinteni 15:58).

Îți este oferită iarăși moneda de mare preț numită – timp, viață. Investește-o cu folos pentru Dumnezeu. Ești chemat să lucrezi, să ai ținte clar stabilite și să te investești știind că la final va avea loc premierea, răsplătirea. Cel care o va face este însuși Dumnezeu.

Un an spornic în lucrul Domnului și la mari răsplătiri !

© 2016 - Biserica Baptistă Nr.1 "Maranata" - Moldova Nouă
Wordpress Themes
Scroll to Top